Mi se umpluse sufletul de rouă
de-atâta prospeţime-n zorii vieţii,
îmi răsărea sub tălpi mătase verde, nouă,
cărare ne-ncepută la ceasul dimineţii.
În arşiţa amiezii mi-a dat în pârg iubirea
şi mi-au cosit de flori un vis sau două...
Mătasea de sub tălpi se sfărâma, dar firea,
prin sfori de curcubeie, s-a hotărât să plouă.
Pe înserate număr stelele în palmă
sau poate-or fi încă pe cer şi-mi pare
că le-am cules. De-aceea mă tot cheamă
stele de rouă pe mătasea din cărare.
(2015)
Vise în somn sau visuri de-o viaţă,
unele frânte, altele vii,
vândute trist pe-un franc într-o piaţă
sau sfânt păstrate în suflet - iubiri,
idealuri sau fantasme de-o clipă
găsiţi înşirate-n tabelul de azi.
Le-au scris pe-a cuvântului dezinvoltă aripă,
înălţându-le-n zbor din inimi de barzi.
M-am rătăcit, mă caut, regăsesc fragmente din ceea ce am fost, din ceea ce sunt, le aşez in cuvânt, le arăt cui vrea sa le vadă. "Pentru a scrie nu-mi sunt de trebuinţă reflectoare, îmi e de-ajuns lumina de la lumânare."
Chiar cerul îţi coboară în palmă când te joci cu rimele...
RăspundețiȘtergere:) Cerul îmi coboară în palmă când primesc asemenea aprecieri. Mulţumesc, Adrian!
Ștergere" Uneori visez sa ating cerul cu măna ,
RăspundețiȘtergereuneori l-as prinde în pumnul închis ,
as rupe din nor un caier ca lăna ,
din senin as fura un albastru de vis .
L-as păstra ptr. cănd mi-ar fi dorul greu ,
l-as păstra intr-un sipet cu lacăt de vănt ,
l-ar sufla încuietoarea în sufletul meu
apoi l-ar scăpa evadat în cuvănt ... "
CARMEN PRICOP .
Ce mai pot adăuga ?
M-am indragostit de găndurile prinse în cuvintele din versurile tale pe care le-am gasit întămplator pe un blog oarecare ( Ruxandra Ioniţa ) , drept comment la o postare ( Uneori vreau sa ating cerul cu măna ) , de la o dată anterioară ( 01. noiembrie 2014 ) .
Nu m-am gândit că cineva îmi poate căuta blogul ademenit de câteva versuri lăsate într-un comentariu. :)
ȘtergereMulţumesc mult, Nour!
Cat de sensibil si frumos...
RăspundețiȘtergereMulţumesc, Ruxandra! :)
ȘtergereEu îti multumesc ptr. tot !
RăspundețiȘtergereAcum toate s-au asezat la locul lor .
" Ninge peste Sărărie cu amintiri si nostalgii ,
Ninge de parca Eminescu ne sopteste poezii "