luni, 23 februarie 2015

Sunt

Sunt întâmplarea
ce pune din când în când
un gând în cuvânt.

Cea care face
negoţ cu sentimente
şi pierde mereu.

Sunt umbră de dor,
urmă de vis şi abis,
aripă de nor.

Sunt lut frământat,
ulcior plin cu seminţe
sădite în timp.

Sunt tot în ieri,
încă nimic în mâine,
devenire azi.
(2015)


Vero mi-a amintit că mai sunt...

împrăștiată
prin câteva haiku-uri,
tot incompletă.

Completez astfel răspunsul la întrebarea pusă de Eddie.

6 comentarii :

  1. "Nimicul în mâine" e sămânţă de vis! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sămânţa de vis
      poate încolţi sau nu.
      Va ploua mâine?

      Ștergere
  2. Eşti sufletul bun
    Plin de visuri măreţe
    Ce versuri aduni.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Visuri banale
      mi se aştern în cale
      şi urzesc poem.

      Mulţumesc, Dana! :)

      Ștergere
  3. Eşti mereu cântec,
    rimă şi încântare,
    tril şi culoare.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îți scânteiază
      surâsul cuvintelor
      dincolo de timp.

      Mulțumesc, Vero! Mă copleșești. :)

      Ștergere