ce pune din când în când
un gând în cuvânt.
Cea care face
negoţ cu sentimente
şi pierde mereu.
Sunt umbră de dor,
urmă de vis şi abis,
aripă de nor.
Sunt lut frământat,
ulcior plin cu seminţe
sădite în timp.
Sunt tot în ieri,
încă nimic în mâine,
devenire azi.
(2015)
Vero mi-a amintit că mai sunt...
împrăștiată
prin câteva haiku-uri,
tot incompletă.
Completez astfel răspunsul la întrebarea pusă de Eddie.
"Nimicul în mâine" e sămânţă de vis! :)
RăspundețiȘtergereSămânţa de vis
Ștergerepoate încolţi sau nu.
Va ploua mâine?
Eşti sufletul bun
RăspundețiȘtergerePlin de visuri măreţe
Ce versuri aduni.
Visuri banale
Ștergeremi se aştern în cale
şi urzesc poem.
Mulţumesc, Dana! :)
Eşti mereu cântec,
RăspundețiȘtergererimă şi încântare,
tril şi culoare.
Îți scânteiază
Ștergeresurâsul cuvintelor
dincolo de timp.
Mulțumesc, Vero! Mă copleșești. :)