(şi-aceea are o scuză)
strivesc întâmplări printre gene.
Nici una n-ajunge pe buză.
Sunt mută de-un maldăr de vreme
şi gândul, atât de-odihnit,
începe, mirat, a se teme
că nu e nici rost de gândit.
Mă scutur de-un umăr, năucă,
şi somnul îmi crapă-ntr-un colţ.
Cuvintele-n dinţi mă apucă
şi râcâie urme de glonţ.
(2014)
Își intră ea primăvara curând în drepturi și îți revii și tu, odată cu florile, în simțiri !
RăspundețiȘtergereSper! Parcă au apărut câteva semne! :)
ȘtergereSa fie astenia de primavara?
RăspundețiȘtergereNu cred, Cita. Mi se întâmplă din când în când fără vreo legătură cu anotimpul sau cu vitaminele din alimentaţie.
RăspundețiȘtergereSchimbările din exterior se pare că produc schimbări și în interior.
RăspundețiȘtergereTotdeauna, Bianca! :)
RăspundețiȘtergere