Amintirea unei înserări nepetrecute

Cerul sângeriu cu ochiuri de lapte,
dantelat de urma pământului,
îmi desenează conturul unei plutiri.
Inima îmi stă în încremenire o secundă.
Secundă mirare se aşterne între respiraţii
de parcă cel mai uşor foşnet
ar hurui precum buldozerele
scurmând încrâncenate ruinele zilei, zidirea nopţii.
Surâsul se topeşte pe colţul gurii,
prelingându-se mut şi inconfundabil
în tăcerea cea mare a devenirii.

Gânduri de cauciuc mi s-au împotmolit în buzunare.
Le deznod, le întind, le înlănţui ghirlande,
surate cu trecutul, îmbătrânite prematur,
prinse în acest spectacol care nu se mai joacă deocamdată.
E înnorat de multă vreme rea, iar eu scriu despre viitor...
(2014)

Tare curioasă sunt să văd ce gânduri s-au legat din cuvintele duzinei, alese din toate punctele cardinale ale vocabularui de stârnitoarea noastră în joc cu tot dinadinsul!