Dansând cu lupii

Mi-am pus rochia roşie de cuvinte,
voal vaporos ce abia îmi acoperă gândul,
când ţi-am ieşit înainte.
Pe atunci ne eram împreună:
Tu cântai, dansul meu aşteptându-l,
eu dansam pentru inima-ţi bună.

În sala strălucitoare de bal
dansatorii se învârteau ameţitor.
Când dansul s-a stins, la final,
purtată pe aripi de nor,

am crezut că mă urcă spre infinit
cine nu m-a călcat pe picior.
Târziu, scăpată de ameţeală, m-am dumirit
că infinitul n-a fost vreodată al lor.

Le-am văzut ochii roşii de sete,
le-am văzut ghearele - sfâşieri fără milă -
am înţeles că nu-i loc de regrete,
am înţeles că-i totul în silă.

Mi-am pus rochia roşie de cuvinte,
cea care îmi ascunde sufletul în vârtejuri,
voal ameţitor care fură din minte
şi amăgeşte lupii, îi leagă cu vrejuri.

Dansând cu lupii, fără să fiu pradă,
nu mi-am jertfit nimic din gingăşie.
Ce am lăsat pădurilor să cadă
au fost petale de parfum de iasomie.

Dansând cu lupii la balul lor sălbatic,
prin ploaia albă de lună şi de floare,
mi-am alungat tăcerile iernatic,
teama mi-am prefăcut-o în visare.

Dansându-mi şi ziua, şi noaptea, şi dorul,
dansându-mi şi ploile şi dansându-mi izvorul,
acum, cât în trup dansul îmi vine uşor,
dansez şi-alung lupii, îi petrec după nor.

Pe urmă îmbrac iarăşi rochia roşie de cuvinte,
voal vaporos care abia îmi acoperă dorul,
şi dansez din aduceri aminte
cântecul tău şi, pădurii, iasomia, izvorul...
(2013)

psi, almanahe, dor, Scorpio dialog