Boaba vremii

În boaba vremii ne trecem întâmplarea...
Mesajul meu ascuns pe după colţul ei,
era surâsul care însoţeşte emoţii şi idei
de câte ori, trecându-mă, stăpână mi-e mirarea.

O văd la colţul gurii, o văd şi dinspre ochi
spre tâmple şi de-acolo (nu fie de deochi!)
se duce rostogol, ori albă, ori căruntă.
Timpul pe ascuns ne creşte-n secunda lui măruntă.

Ştiu, boabele de vreme se scurg una din alta!
Zâmbetele sunt de-aceea preţioase,
îi fură timpului secunda, minunata,
şi-o dau, nenumărată, în amintiri frumoase.

De vreau ori nu, boaba tot încolţeşte!
Am s-o păzesc cu grijă, să crească ordonat,
lăstar cu frunze dese ce mă adăposteşte
în anii cei târzii sub timp înduplecat.
(2012-2013)

Din dialoguri la Mesajul ascuns cu almanahe, incognito, Scorpio şi dor (în ordinea strofelor).