din inima plină prea mult de sfârşit
e ca să transforme imposibila vină
din flacără vie în scrum liniştit.
E zbor pe miresme de jilavă humă
cu aripi ce dor şi se zbat fără rost
făcute din frunze căzute în glumă
din inima mea care parcă a fost.
Căderea-i plutire pe-o urmă de vânt
căderea din ramuri, căderea din mine
mă scutur în flăcări de pe ram în cuvânt,
mă sting mai apoi în ploi reci şi străine.
(2011)
..o poezie moale, blândă...
RăspundețiȘtergerefrumoasă :)
Multumesc:) Se pare ca nu ma sting totusi in ploile acelea.
RăspundețiȘtergerede ce m/aş mai stinge în tine povară
RăspundețiȘtergereşi cui să-i şterg lacrimi când e mult prea frig
prefer să ridic spre toamnă o scară
pe treptele ei tot focul să-mi strig!