Iar prin fisuri s-au scurs afară
Tăceri albastre înnodate strâns
Şi i-au uscat şi ultimul surâs.
Lumina din privire i s-a încâlcit cu ceaţă,
Din ochi secaţi de lacrimi i s-a întins pe faţă
Masca de piatră rece; cristale mici de gheaţă
Mai sapă greu în ea urme subţiri de viaţă.
(2011)
Doamna Carmen, cat maiestrie in cuvinte ...
RăspundețiȘtergere...continuarea comentariului :)
RăspundețiȘtergereAm si mar daca vrei, jumatate tu, jumatate eu...din cel plin de seva buna, dat in parg devreme, copt la maxim de soare fericit :)
Ei lasa ca te-oi ciufuli si eu in alta poveste :))
Multumesc tie ca existi !!!
Mulţumesc şi pentru măr, Brânduşa! Nu te-am ciufulit, cel puţin nu cu intenţie. Ceea ce scriem vine din experienţe personale sau "furate" de la cei din jur şi numai cel care scrie ştie câte şi care cuvinte sunt adevărate pentru el şi care sunt de împrumut. Povestea ta a atins un colţişor din mine. Şi a ieşit poezia aceasta. Mulţumesc şi aici!
RăspundețiȘtergereNymphetamine, eşti drăguţă ca întotdeauna. Mulţumesc!
foarte frumoasă poezia
RăspundețiȘtergereMultumesc, Lotus!
RăspundețiȘtergereCu plăcere, eu doar constatam... :)
RăspundețiȘtergereMereu caut poezelele tale cu viu interes si o imensa placere! Sensibilitatea, delicatetea, emana din fiecare "poveste"... e o adevarata incintare lecturarea tuturor poezelelor tale,pe care le scrii cu atita maiestrie! Multumesc pt bucuria ce o resimt dupa fiecare vers, fiecare strofa, fiecare poezie!
RăspundețiȘtergereMulţumesc şi eu pentru vorbele calde cu care îmi întorci bucuria.
RăspundețiȘtergere