luni, 29 martie 2010

Duşman îmi sunt



Duşman îmi sunt când gândul ispitelor se pleacă
Şi-ncrâncenat de vremea ce-mi pare prea săracă
Aleargă căutând o noua desfătare
Acolo unde îngăduinţă n-are.

Zăgazuri ‘nalte, în drum dacă-mi sunt date,
Vâltoarea vieţii mele le spulberă pe toate ;
Hotare din afară, impuse de-alte vreri,
Ştiu să le fac s-ajungă doar palide păreri.

Dar când din mine urcă, neîmblânzit, un cânt,
Nu pot sa-nfrâng iubirea, să fiu tot nu sunt.
Şi-oriunde m-aş întoarce găsesc durerea seacă;
Duşman îmi sunt când gândul ispitelor se pleacă.
(2000)

4 comentarii :

  1. superb:x ca de-obicei :x

    RăspundețiȘtergere
  2. "Duşman îmi sunt când gândul ispitelor se pleacă"
    asta e:x...atat de true:>

    RăspundețiȘtergere
  3. Cuvintele de lauda sunt prea putine pentru ceea ce scrii tu:X.Atat de profunde si pline de emotie sunt poeziile tale,incat prea mult nu pot zice :) felicitari carmen pentru munca pe care o depui:*
    Te pup!:*

    RăspundețiȘtergere