Duşman îmi sunt

Duşman îmi sunt când gândul ispitelor se pleacă
Şi-ncrâncenat de vremea ce-mi pare prea săracă
Aleargă căutând o noua desfătare
Acolo unde îngăduinţă n-are.

Zăgazuri ‘nalte, în drum dacă-mi sunt date,
Vâltoarea vieţii mele le spulberă pe toate ;
Hotare din afară, impuse de-alte vreri,
Ştiu să le fac s-ajungă doar palide păreri.

Dar când din mine urcă, neîmblânzit, un cânt,
Nu pot sa-nfrâng iubirea, să fiu tot nu sunt.
Şi-oriunde m-aş întoarce găsesc durerea seacă;
Duşman îmi sunt când gândul ispitelor se pleacă.
(2000)