spus dinadins sau vorbă-n vânt,
e semn că pacea nu mă știe,
dar încă-s vie.
Dacă mă plec sub o povară
cu inima de tot amară,
e semn că greul mă sfâșie,
dar încă-s vie.
Dacă o lacrimă mă seacă
de cântece, surâs și joacă,
e semn că totuși nu-s pustie
și încă-s vie.
Dacă minciuna mă-nconjoară,
dar nu mă dă din mine-afară,
e semn că încă am mândrie
și-s încă vie.
Dacă atâta nedreptate
mișel mă taie pe la spate
și nu mă-ncui în colivie,
sunt încă vie.
Și dacă-s vie mai e vreme
să caut pacea în poeme,
greul să-l scutur de pe zbor
și nedreptatea s-o dobor,
din lacrimă să-mi fac izvor
de adevăruri ce nu dor,
să mă cuprind cu duioșie
într-o speranță sau o mie
și timpul ce-a rămas să-mi fie
plin de magie.
(2019)
Un gând pentru Ioana.
Plin de magie timpul sa iti fie, asa cum magica este aceasta poezie. M-ai fermecat cu aceste versuri si indraznesc sa scriu: subscriu. :)
RăspundețiȘtergereZile senine iti doresc!
Timp plin de magie urez tuturor celor care subscriu!
ȘtergereMulțumesc mult!☺
Ai avut un gand foarte frumos cand ai scris aceasta poezie. Si este plina de adevar.
RăspundețiȘtergereA fi viu este un miracol in sine. Cum se manifesta el, tine insa categoric de noi insine!
Imbratisari cu drag!
Gândul mi l-a stârnit Ioana.
ȘtergereMulțumiri și îmbrățișări înapoi! ☺