 |
| Robin Wight |
când noi suntem atât de efemeri.
Trăim sperând că viața nu e ternă
și-o risipim pe umbre și păreri.
Trăim sperând că boala ne-ocolește,
că bătrânețea nu e pentru noi
și-atunci când ne ajung așa, firește,
am vrea să-ntoarcem timpul înapoi.
Trăim sperând să ne găsim un rost,
să dăm sens clipei care suntem pe pământ
și când privim în urmă la ce-am fost
găsim un gest, un gând ori un cuvânt.
Trăim sperând că nu există moarte
fiindcă gândul scris n-are apus.
Prin el străbatem timpul și-l supunem (poate)…
Cu modestia între paranteze-am spus.
(2019)
"Gândul scris" mă duce acum cu gândul (sic!) la gândurile scrise pe bloguri. De fapt, sunt scrise? Formatul electronic mi se pare mult mai vulnerabil decât hârtia. Poate deveni foarte uşor inaccesibil. E de ajuns să rămâi fără curent electric.
RăspundețiȘtergereMi-ai adus aminte să mai fac un back-up, în eventualitatea unei vulnerabilități temporare, căci în cazul uneia definitive cred că gândul va trebui să reinventeze scrisul... Dacă va mai fi gând...
ȘtergereSper ca gândurile prezente să fie îndeajuns de conectate la lumină ca să nu se ajungă acolo, iar natura să ne fie îndurătoare!
Asta sper şi eu!
Ștergere