M-am rătăcit, mă caut, regăsesc fragmente din ceea ce am fost, din ceea ce sunt, le aşez in cuvânt, le arăt cui vrea sa le vadă. "Pentru a scrie nu-mi sunt de trebuinţă reflectoare,
îmi e de-ajuns lumina de la lumânare."
marți, 2 iulie 2019
Dor de ducă
Soarbe zările
însetata nălucă -
dorul de ducă.
(2019)
Mânați de un dor
prin cuvinte călător
se-opresc în pridvor...
la Eddie.
Mă tem că dorul meu s-au dus el știe unde și-i răpus de oarece înstrăinare. Poate că numai mi se pare: Lipsește muza ce făcea cuvintele să se dedea la joc, la fugă între noi. Eu le chemasem înapoi, dar ele se întorc mai rar că nu le pune pe cântar altcineva, ci numai tu... Îți mulțumesc cu drag și cu recunoștință și cu dor rămas la ușă, în pridvor.
Nu mă simt în stare de un răspuns în versuri, dar... şi cuvintele mele vin din ce în ce mai rar. Grupul care dădea savoare jocului s-a destrămat şi se pare că nu poate fi nici refăcut, nici înlocuit. :(
Am văzut, Vero. Chiar dacă pe mutește, trec prin blogurile tale din când în când... M-am bucurat pentru cărțile tale cele noi. N-am apucat încă să le cumpăr, dar sper să mă învrednicesc după ce mă întorc din concediu și să mă scufund în lumile tale fantastice la propriu și la figurat. Pentru refacerea grupului avem nevoie de un blogger extrovertit și cu drag de cuvânt bine scris, că noi, cei introvertiți, obosim repede când trebuie să socializăm. :)) Speranța moare ultima, dar și ea pare că e conectată la aparate. :(
Nu lăsa ăst dor să te poarte
RăspundețiȘtergereDe jocul nostru prea departe.
Mereu mă bucur când revii
Cu versuri cum numai tu scrii.
Mă tem că dorul meu s-au dus
Ștergereel știe unde și-i răpus
de oarece înstrăinare.
Poate că numai mi se pare:
Lipsește muza ce făcea
cuvintele să se dedea
la joc, la fugă între noi.
Eu le chemasem înapoi,
dar ele se întorc mai rar
că nu le pune pe cântar
altcineva, ci numai tu...
Îți mulțumesc cu drag și cu
recunoștință și cu dor
rămas la ușă, în pridvor.
Nu mă simt în stare de un răspuns în versuri, dar... şi cuvintele mele vin din ce în ce mai rar.
ȘtergereGrupul care dădea savoare jocului s-a destrămat şi se pare că nu poate fi nici refăcut, nici înlocuit. :(
Am văzut, Vero. Chiar dacă pe mutește, trec prin blogurile tale din când în când... M-am bucurat pentru cărțile tale cele noi. N-am apucat încă să le cumpăr, dar sper să mă învrednicesc după ce mă întorc din concediu și să mă scufund în lumile tale fantastice la propriu și la figurat.
ȘtergerePentru refacerea grupului avem nevoie de un blogger extrovertit și cu drag de cuvânt bine scris, că noi, cei introvertiți, obosim repede când trebuie să socializăm. :))
Speranța moare ultima, dar și ea pare că e conectată la aparate. :(