pentru paşii lor mici,
aş fi vrut să fiu apă, să rod fiecare
colţ ascuţit de aici
până-n zare,
aş fi vrut să fiu vânt, îngheţ şi soare,
să netezesc drum lin,
aş fi vrut să mă fac senin
prin orice furtună
nebună
ar fi tulburat mersul lor
uneori şovăitor,
alteori aproape zbor
cu inconştienţă în vis
nepermis.
N-am ştiut decât să aşez cu palmele goale
pietrele pe cărare
aşa cum le-am găsit, le-am înfipt în pământul moale,
am croit umbra unui drum,
ei îl învaţă acum
şi îl cresc către zare...
(2013)
şi li-s aripi deschise
RăspundețiȘtergereşi-naltul aproape
când mama cu mâinile-ntinse
cu sufletul larg să-i adape
şi e gândul cu soare
şi dorul iubire
ieri prunc în batiste
azi... nemărginire.
:)
ce frumos mi-ai scris! sărumâna, psi! şi o îmbrăţişare caldă de la mine... :)
Ștergere