şi de m-aş împlini, m-aş preschmba-ntr-alt vis.
Astfel, neînsemnata viaţă ar fi o devenire
nu ştiu dacă eternă, fiindcă nu-i permis,
dar nu în alb şi negru, ci plină de culoare
în care din revolte, mânii, dezamăgiri
învăţ să-ndur ori s-ocolesc ce doare
şi-adun avară bucurii în salbe de simţiri,
ca să mă scald zâmbind în împăcare,
nu chiar etern, ci printre zbucimul de fiecare zi.
Aşa, când oamenii mi-ar încerca măsura,
având speranţa că-mi vor fi şi că vor şti
cât inima cuprinde, cât mintea şi cât gura,
eu le-aş întinde-un vis, castelul de nisip.
De s-or uita miraţi şi fără să-nţeleagă
îmi merită tăcerea, nu-mi merită din timp.
Rana va fi mai mică, iar vindecarea-ntreagă.
Cei ce vor înţelege vor construi cu mine,
castelul nostru nu se va nărui
şi ne va fi în toate senin şi-un veac de bine
cât, umăr lăngă umăr, vis ne vom dărui.
(2013)
Scrisă drept comentariu la un articol al Agathei.
De-aș fi un vis m-aș contura în noapte
RăspundețiȘtergereși stele aș aprinde-n calea mea,
aș dărui din suflet ploi de șoapte
și dor de înalt peste aripi aș desena.
În zori m-aş agăţa de zare
Ștergereşi aş urca în curcubeu.
De n-aş găsi niciunul cât e soare
l-aş desena pe cer cu gândul meu.