Necunoscutul

Necunoscutul e dincolo de zare...
Dar unde-i zarea omului pe care îl priveşţi
astăzi întâia dată sau a mia, cu mirare
şi te întrebi dacă vreodată ai să-i străbaţi prin eşti?

Necunoscutul e unde nu-i lumină
şi unde orb şi fără pipăit înveţi
încet cărări şi te împiedici şi-n crengi, şi-n rădăcină,
iar paşii şovăind se-nşiruie nedrepţi.

Necunoscutul e şi unde eşti orbit de soare
şi îţi astupi privirea cu pleoape care dor.
Tu te fereşti de strălucire şi te întrebi ce oare
se-ascunde îndărăt când vine primul nor.

Necunoscutul e şi-n mine astăzi când încă nu sunt mâine,
iar despre ieri am început să uit câte puţin.
Mănânc necunoscut în fiecare zi pe pâine...
De-aceea mi-e şi bine, mi-e şi chin.

Ştiu sigur că nu m-o cuprinde plictiseala
nici când mă-mpiedic, nici când bâjbâi, nici când mor,
iar când desţeşenesc, cu toată oboseala,
îmi râde împlinirea din fiecare dor.
(2013)

Acum, vorbind despre necunoscut,
ne vom cunoaşte un rând sau un cuvânt mai bine
şi când ne-om întâlni în locul cunoscut,
la psi, cu înţelesuri întotdeauna pline
 ne vom surâde şi de drag, şi de mirare
că fiecare am urmat altă cărare.