A fost inima,
pentru tot - început.
I-a urmat patima -
frământare în lut.
Am strâns lacrima -
un alt fel de avut.
Despletită stă rima
în juru-mi drept scut.
Peste pleoape cu rouă
se aşază sărut.
Patima nouă
a unui alt început
ţine inima-n drum
cu tot ce-a avut,
iar rima-i acum
frământare în lut.
Versul inmoaie
drum neştiut,
paşii în ploaie
lasă urme pe scut,
patimi mocnind
se ascund în trecut,
în inimă-i jind -
frământare în lut.
Lutul pe roată
învârtit se frământă.
Inima toată
se-nfiripă şi cântă.
(2013)
M-am rătăcit, mă caut, regăsesc fragmente din ceea ce am fost, din ceea ce sunt, le aşez in cuvânt, le arăt cui vrea sa le vadă. "Pentru a scrie nu-mi sunt de trebuinţă reflectoare, îmi e de-ajuns lumina de la lumânare."
Paine coapta, framantata / suntem noi o viata intreaga ! :)
RăspundețiȘtergereŞi ne dăm spre muşcătură,
Ștergereînc-o gură, şi-nc-o gură,
fără preget şi măsură
oricui vrea îmbucătură
de cuvânt cu inimă,
de suspin cu lacrimă,
de surâs cu patimă.
e un cântec
RăspundețiȘtergereşi e noapte
e un dans
şi e rotire
versul tău atunci când vine
e... ademenire.
sărumâna, psi! te îmbrăţişez cu drag! :)
Ștergere