Pe-un umăr străveziu de zare

Aş vrea să mă opresc puţin din alergare,
Să-mi rezem tâmpla pe un umăr străveziu de zare,
Să-mi fac din norii coloraţi de asfinţit,
Culcuşul moale şi pufos ca un alint.

Când pleoapa-i obosită, apusul să îmi spună
Cu şoapta lui cea blândă urări de noapte bună;
Şi, stând aşa, ascunsă în văluri de-ntuneric,
Pentru întâia oară să dorm visând feeric.

Fiindcă prima oară m-aş regăsi, uitată,
Pe-un umăr străveziu de zare argintată
Cu inima lăsată la voia întâmplării,
Fără să-i stea de pază, atenţi şi dârji, străjerii.

Fiindcă prima oară un umăr ar şedea
Atât de plin de taine, supus, sub tâmpla mea.
(2011)