M-am rătăcit, mă caut, regăsesc fragmente din ceea ce am fost, din ceea ce sunt, le aşez in cuvânt, le arăt cui vrea sa le vadă. "Pentru a scrie nu-mi sunt de trebuinţă reflectoare, îmi e de-ajuns lumina de la lumânare."
miercuri, 2 februarie 2011
Semn de carte
Te-ai întâmplat în viaţa mea odată,
Ai scris vreo două rânduri pe-o pagină curată
Şi-apoi te-ai dus în lume, mai departe
Şi ai lăsat în urmă, stingher, un semn de carte.
L-am regăsit, stingher şi-acum,
Uitat între cuvinte,
Îngălbenit de-al vremii fum
Şi aşteptând cuminte.
Am încercat să descifrez
Acele rânduri drepte,
Dar scrisul de demult s-a şters
Şi-a-nchipuit trei trepte.
Pe cea de sus e scris "nicicând",
Pe-a doua e "mereu",
Iar jos, şoptit ca un alint,
Duios "sufletul meu".
Am răsucit apoi în minte
Cuvintele rămase,
Dar nici că mi-am adus aminte
Ce ni se întâmplase...
(2011)
Abonați-vă la:
Postare comentarii
(
Atom
)
A real work of art :D
RăspundețiȘtergereKeep it up :P
At least one of us should :))
Superb scris!:X
RăspundețiȘtergere"Pe cea de sus e scris "nicicând",
RăspundețiȘtergerePe-a doua e "mereu",
Iar jos, şoptit ca un alint,
Duios "sufletul meu"."
Mi-a placut mult de tot:X
versuri cu un iz „aparte”. frumos
RăspundețiȘtergereImi place :) Voi mai citi...
RăspundețiȘtergere