Cineva cântă o melodie în mine,
cineva are acces la un gând,
cineva trece prin vise și vine,
un tunel străbătând.
Cineva scrie pe pagini curate
și le pune metodic în plic.
Le trimite prin poștă pe toate
și primește nimic.
E un teatru întreg, mi se pare.
Personaje apar și dispar în decor.
Le adun și le leg pentru-a lor temperare
în interior.
Sunt o sumă din ieri și din mâine
și din cei ce m-au scris pe curat.
Mușc din viață ca din codrul de pâine,
tot necugetat...
(2019)
Ne jucăm cu duzini de cuvinte
și ni-i poftă de joc.
Ne adună spre-aducere-aminte
Eddie, la un loc.
M-am rătăcit, mă caut, regăsesc fragmente din ceea ce am fost, din ceea ce sunt, le aşez in cuvânt, le arăt cui vrea sa le vadă. "Pentru a scrie nu-mi sunt de trebuinţă reflectoare, îmi e de-ajuns lumina de la lumânare."
Am citit cu încântare, ca de obicei.
RăspundețiȘtergereMulțumesc, Vero! ☺️
ȘtergereAzi m-am jucat cu cuburi. Habar n-am avut ce formă finală va căpăta construcția.
Din nou, am deslusit o descriere a vietii. :)
RăspundețiȘtergereMinunat reusesti sa impletesti cuvintele.
Mulțumesc, Diana!☺️
ȘtergereO poezie minunata!
RăspundețiȘtergereSi recunosc ca ultima strofa este cu totul speciala, cu multiple sensuri! :)
O saptamana frumoasa, draga Carmen, cu bucurii!
Mulțumesc, Suzana!
ȘtergereO săptămână și o toamnă pline de tot ce e bun!