luni, 23 septembrie 2019

Întrebări existențiale

Alergăm după himere
într-o lume fără sori,
căci din a avea și-a cere
am închipuit valori.
Am uitat de bucurie,
cea măruntă și sublimă,
căci visăm la avuție,
nu la cânt, penel sau rimă.
Nu ne mișcă neputința
păsării fără pădure,
nu ne mână stăruința
în zidire, ci-n secure.
Dacă ridicăm castele
de știință ori de piatră
pângărim cu ele stele,
ruinăm ce ne-a fost vatră.
Oare cât ne mai îndură
țărna, marea și văzduhul?
Noi, venin pentru natură,
nu vedem că ne dăm duhul..
Ne-om înțelepți 'nainte
de-a distruge tot ce-i viu
sau cea de pe urmă minte
ne-o izbi mult prea târziu?
(2019)

Comentariu la articolul Laurei

7 comentarii :

  1. Mizez pe inteleptirea produsa miraculos! Cu cati suntem mai multi care gandim asa, cu atat sper sa se intample lucruri bune!
    Numai bine, draga Carmen! Si cat mai multe poezii la fel de frumoase! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Miraculos e cuvântul cheie... Iar eu (fără să încerc să-mi impun punctul de vedere) nu cred în miracole.
      Numai bine și ție! Și continuă să fii optimistă, că poate se ia! 🙂

      Ștergere
    2. Cred ca nimeni nu crede pana nu traieste ceva similar. Si pana nu credem in existenta a ceva, oricum s-ar numi acel ceva, banuiesc ca nici nu-l putem vedea.
      Subiectul e un picut complicat, dar mereu fascinant...
      Voi continua, fii fara grija! Parca respir mai usor in felul acesta! :)

      Ștergere
    3. Subiectul am să-l ocolesc elegant 🔄 și am să-ți spun din ce a ieșit gândul cel pesimist.
      Nu știu dacă suntem destul de mulți cei care ne facem timp să gândim așa, iar dintre noi și mai puțini trecem la fapte... oricare ar fi acelea. Dintre cei care gândesc și fac, un număr infim sunt într-o poziție în care acțiunile lor au vreun impact.
      În timpul acesta rușii au făcut o rachetă atât de rapidă încât nu poate fi interceptată. Americanii vor aloca fonduri ca să-i contracareze. Și unii, și ceilalți știu că nu vor folosi vreodată aceste arme... ca arme.
      Probabil că în câteva zeci de ani niște bogătași se vor plimba cu respectiva rachetă prin sistemul solar, apoi niște curajoșii vor încerca să colonizeze planeta Marte și vor muri selectiv în proces, după cum le-o fi norocul.
      Între timp pe-aici, pe Pământ, niște muritori de rând rabdă de foame, de frig, n-au acces la tratamente medicale moderne, la educație, la cultură...
      Dacă ne înțelepțim în pată de ulei și de la bază spre vârf (că acolo sus puterea corupe și avuția trebuie înmulțită), cât crezi că va dura până când cei ce conduc lumea s-or mânji cu ceva bune intenții care să le scuture conștiințele amorțite? 🤔

      Ștergere
    4. Mă amestec în vorbă ca să spun că, după părerea mea sinceră, va dura... o eternitate. :(

      Ștergere
    5. Este foaaaaarte corect rationamentul tau si atinge niste cauze esente care asa cum Vero spune, pot genera eternitati de asteptare. Dar totusi, asta nu ma impiedica sa vad si alt orizont sau orizonturi care imi plac, pentru ca totusi am constatat ca oricat de crancena ar fi viata, starea mea de spirit doar de la mine porneste. Un zambet este in stare sa schimbe chimia corpului asa ca imi rezerv alegerea de a fi optimista. Chiar am constatat ca eficienta mea creste substantial pe un astfel de fundal, asa ca de ce nu?
      Acum, chiar am terminat. Imbratisari si o zi buna!

      Ștergere
    6. Suzana, la nivel de individ, aceasta e atitudinea potrivită. Nu e cazul să facem depresie pentru lucruri care nu ne sunt în putere, mai ales că repercusiunile lor se vor răsfrânge în cea mai mare parte asupra generațiilor viitoare, iar pe noi nu ne afectează azi mai mult decât ieri. Trebuie să ne menținem optimismul și buna dispoziție că să ne putem învârti între limitele primului orizont, cel pe care îl putem controla în oarecare măsură. Din când în când privim peste zăplaz, la orizontul următor,
      ne îngrijorăm și ne împărtășim îngrijorările cu cine ne ascultă, așa cum am făcut aici.

      Vero, lideri luminați mai apar prin miracol, așa cum ar spune Suzana, sau accidental. Din păcate sunt tare rari în timp și în spațiu. Atunci se fac niscaiva progrese în societate, în mentalități. Unele rămân, altele sunt demolate de cei cărora nu le convin. Ritm de melc urcând pe zid: trei metri în sus ziua, doi metri în jos noaptea. Rău e când se inversează ziua cu noaptea.

      Vă îmbrățișez pe amândouă cu mare drag (pe bune)! 🤗 🤗

      Ștergere