miercuri, 30 aprilie 2014

Când stins e focul...

sursa
Ştiu să supun cuvintele oricărui gând,
ştiu să răsar din ele curcubeu,
ştiu să le-nlănţui ca notele în cânt
sau să le-nvârt în hora sufletului meu.

Ştiu să găsesc ideea printre rime
când rimele dau tonul unui vers,
ştiu din metafore-anonime
să dezvelesc în înţelesuri univers.

Ştiu să mă las mâniei pradă
şi să arunc cuvinte-n vrăjmăşie,
ştiu mângâierea cum s-o fac să cadă
între cuvinte, să desferec armonie.

Ştiu toate-acestea, dar când stins e focul
şi când pustiul nu mai are nici nisip,
cuvintele mi-s rătăcite şi prelins norocul,
dus printre degetele răsfirate peste chip.
(2014)

4 comentarii :

  1. Uneori chiar si maestri cuvantului raman... muti!
    Dar ce frumos ai spus-o tu!
    O imbratisare plina de intelegere de la mine :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc mult, Cita! M-ai făcut să zâmbesc.
      Te îmbrăţişez şi eu! Cu drag! :)

      Ștergere
  2. Poate ca avem nevoie si de o pauza uneori.

    RăspundețiȘtergere