Se destramă vara cu câte-un stol de berze,
Întind aripi pe cer şi-l spintecă viteze,
Se scutură din ea castane în ruină
Şi aşezate ploi o smulg din rădăcină.
Pe palele de vânt se spulberă spre zare
Petalele de vară cu urme de culoare
Din flori înmiresmate şi fluturi care ştiu
C-o zi e foarte scurtă şi-a doua… prea târziu.
Şi se desfac din vară şi clipele din zori,
Şi cele din amurg care aduc fiori,
Şi umblă zvon că vine de foarte de departe
Gerul acela aprig, aducător de moarte.
Dar vorbele acestea nu cred că au temei
Căci la amiază vara are puterea ei
De foc şi de dogoare şi pârguieşte rodul.
E un pic prea devreme să îi cântăm prohodul…
(2011)
M-am rătăcit, mă caut, regăsesc fragmente din ceea ce am fost, din ceea ce sunt, le aşez in cuvânt, le arăt cui vrea sa le vadă. "Pentru a scrie nu-mi sunt de trebuinţă reflectoare, îmi e de-ajuns lumina de la lumânare."
mi-a adus aminte de rapsodie de toamna de george toparceanu :))
RăspundețiȘtergereŞi se desfac din vară şi clipele din zori,
RăspundețiȘtergereŞi cele din amurg care aduc fiori,
Şi umblă zvon că vine de foarte de departe
Gerul acela aprig, aducător de moarte.
Asta îmi place cel mai mult! Felicitări!:x
Se simte miros de toamna.
RăspundețiȘtergerePlacut joc de cuvinte :)
aveti comentariul literar al poeziei?
RăspundețiȘtergereNu. De unde? De ce să-l am?
Ștergere