Cer îngăduinţă

Ceas după ceas se scrie o carte
Cu filele rupte doar către moarte,
Şiruri mărunte de litere, drepte,
Ce uneori au fost înţelepte
Şi-n alte dăţi s-au şters fără ştire
Când fila din carte era prea subţire.

Sunt pagini pe care e multă culoare
Şi încă lucesc luminate de soare,
Şi încă trăiesc mai vii ca demult
Când s-au petrecut şi nu ai ştiut
Ce mare li-i preţul şi cât de întinsă
E partea de viaţă cu ele deschisă.

Şi-s file mai triste, abia de mai poţi
Să numeri pe ele vreo câteva nopţi
Sau numai o pată de vast întuneric
Prin care se plimbă, şters şi himeric,
Vreun personaj despre care nu ştii
Când l-ai cunoscut sau cine ar fi.

Îngăduinţă cer cu sfială
Ca partea din carte care încă e goală
S-o scriu cu un tuş mai greu de spălat
De vreme, de ploaie... Şi tot ce-am uitat
Să fie din nou tipărit ca-nainte
Pe filele vechi spre aducere-aminte.
(2011)