M-am rătăcit, mă caut, regăsesc fragmente din ceea ce am fost, din ceea ce sunt, le aşez in cuvânt, le arăt cui vrea sa le vadă. "Pentru a scrie nu-mi sunt de trebuinţă reflectoare, îmi e de-ajuns lumina de la lumânare."
sâmbătă, 19 martie 2011
Cât ar costa un zâmbet?
Aşa cum noaptea vine după zi
sau după a te naşte urmează a muri,
şi fiecare bucurie îşi are, deseori,
lacrima ei prelinsă din ochi umbriţi de nori.
Am învăţat devreme această lege simplă,
dar încă mă întreb, atunci când se întâmplă,
cât ar costa un zâmbet, cât ar costa iertarea?
Şi, tot de-atâtea ori, rămân cu întrebarea.
Dacă un râu de lacrimi mi-ar fi cerut ca plată
când viaţa îşi deschide comoara minunată
de dragoste, de frumuseţe, de pură încântare,
le-aş strânge-n pumni pe toate, fără vreo ezitare,
ca pe-un mănunchi de raze care străpung prin noapte,
ca pe un stol de aripi ce iscă-n gânduri şoapte,
şi-aş măsura cu ele nici lacrimi, nici durere,
ci timpul meu, ce-n vreme e numai o părere.
(2011)
Abonați-vă la:
Postare comentarii
(
Atom
)
Un zâmbet are-un preţ infim ,
RăspundețiȘtergereAtunci când vrem să-l dăruim ,
Dar de ni-i greu orgoliul mare ,
Alegem plăţi în supărare ...
Să ai o zi frumoasă , Carmen , cu râuri de fericire !