luni, 21 februarie 2011

Desen


Întind aripa să zboare
în înaltul cerului,
iar inima să coboare
în umbra misterului...

Printre raze de lumină
şi cărări de întuneric,
îmblânzind vremea haină,
urmărind vreun vis himeric,

ridicând câte-o speranţă
ca pe-o pânză pe catarg,
când farul e-ascuns în ceaţă
şi m-am rătăcit în larg,

adunând în pumni şi soare,
şi nor negru de tăciune,
desenez şi cu culoare,
şi cu urme de cărbune

aripi zvelte care zboară,
inima... ca prima oară...
(2011)

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu