Sunt zile şi nopţi care seamănă toate,
Curg lângă timp şi par neschimbate;
Nu ştiu răsăritul de ce-i cenuşiu,
Şi nici la apus de ce mi-e pustiu
În gânduri şi-n suflet şi cum de nu-mi pasă
De ziua începe sau noaptea se lasă,
Căci dintre ele orice aş alege
Doar umbra cea ştearsă mai vrea să se lege
De-o urmă din mine, şi-s umbră şi eu
Atât de pustie, fără cântecul meu,
Fără glasul care-mi şopteşte în minte
Adevărate, depline cuvinte.
Sunt zile şi nopţi ieşite din vreme
Când clipe nu număr, când nu e devreme,
Când nici ce înseamnă să fie târziu
Îmi dau seama, totuşi, că nu vreau să ştiu.
Şi mai aştept să vină vreodată
O dimineaţă adevărată
Cu multă lumină crescând dinspre zare
Cu vorbe purtate pe raze de soare
Ca să mă scuture de pustiu şi de umbră
Ce de tot mă cuprind în uitarea cea sumbră.
(2010)
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu