Oamenii mici îşi dispută lucruri mărunte:
un muşuroi, niciodată un munte,
nu se bat pentru sac, ci pentru grăunte,
adesea se pierd în noian de-amănunte.
Unul hapsân mută gardul o palmă,
altul ar vrea o privire mai calmă
sau i se pare un cuvânt că-i prea tare
ori are ascuns un semn de-ntrebare.
Suferă mult fiindcă alături
cresc mai înalţi păpuşoi pentru mături
şi de aceea se încruntă vecinul
şi-i amărăşte gura veninul.
La umbra copacului aflat la hotar
nu creşte iarba, iar un pai pentru-avar
e motiv de ranchiună şi chiar de proces.
Cheltuială în plus e ce a ales.
Alt prea frecvent subiect de-nfruntare
e televizorul cu gura lui mare.
Ştiri, zvonuri absurde şi bombe de presă
sunt scăpate ori anume lăsate din lesă
ca să tulbure minţi şi să-i facă să urle
pe voci behăite, din trâmbiţe, surle,
să-şi ceară dreptatea, uneori şi cu pumnul,
încrâncenaţi şi nebuni ce sunt azi cu duiumul.
De când pentru fleacuri se ceartă cu toţii:
zgârciţii, nebunii, încrâncenaţii, netoţii
au uitat de la ce se certau, dar disputa
îi ţine în viaţă, apărându-şi reduta.
(2013)
În clubul psi doar idei se discută
N-am găsit pân-acum vreun alt fel de dispută
De-aceea cu drag mă înscriu în tabel
unde astăzi îşi are disputa hotel.
