În vârf de munte,
prin lumină, pădurea
piaptănă cerul.
(2023)
M-am rătăcit, mă caut, regăsesc fragmente din ceea ce am fost, din ceea ce sunt, le aşez in cuvânt, le arăt cui vrea sa le vadă. "Pentru a scrie nu-mi sunt de trebuinţă reflectoare, îmi e de-ajuns lumina de la lumânare."
Mă bucur că ai scris din nou pe blog, Carmen.
RăspundețiȘtergereSper că vei continua. 🙂
Carmen!!! Ce mai faci? Si eu sper ce spera si Vero!
RăspundețiȘtergereMi-e deja dor de un varf de munte, chiar daca am fost pe la munte
cateva zile.
Doar bine la tine! ❤️😘
Mi-a fost dor de tine... ca de mine :)❤❤
RăspundețiȘtergereAm trecut pe aici de drag mult! Dau semn ca exist... inca si ca mi-e dor de poezia ta
Te imbratisez ❤