- Iar stai în curte și numeri printre ramuri
stele pe cerul ce nu încape-n geamuri,
la miezul nopții când cântă cucuvele.
Ce îți șoptesc, ce-ți cântă aste stele?
- Nimic nu-mi spun și-mi cântă fără glas
sufletul meu tânjind și de pripas.
Ele îmi tac și mi se face pace
și liniște adâncă în marea din găoace
în care nasc furtuni aproape din nimica.
Ele îmi tac mânia și-mi ostoiesc și frica.
- Ce-ai face dacă s-ar abate norii
și-ar sta pe cer până s-arată zorii?
Te-ar năpădi furtunile și groaza
când nici o stea nu își trimite raza
să facă drum prin tine către vis?
- Nu cred. În mine-i cer, nu doar abis.
Aș număra pe dinăuntru stele
cuminți, senine, aprige, rebele,
apoi le-aș face boltă pe sub norii grei,
să le zărească lumea sau poate numai cei
ce se pricep să numere visări,
alți înstelați pierduți prin depărtări
cu norii lor, cu nopți și cucuvele.
Dacă
și ei și-ar face bolți de stele
și le-am lipi alăturea pe toate
ne-ar fi privirile întruna înstelate
și nopțile s-ar scufunda-n lumină
ca-n ziua cea mai lungă și senină.
- E-un vis frumos, da-i numai o visare...
- Doar cu un vis începe o cărare.
(2020)
Suzana, cu comentariile ei inspirate, mi-a fost muză.
Muza, eu? Carmen, este totusi prea mult!
RăspundețiȘtergereSuperba poezia! Ai o naturalete de versificatie extraordinara.
Vreau sa punctez doua idei deosebite: 'in mine-i cer, nu doar abis'
si incheierea: 'doar cu un vis incepe o carare'!
Simt nevoia sa incep sa ma gandesc la niste imagini care sa reflecte aceste idei.
Stii ce ma irita cel mai mult? Sunt atatea lucruri care trebuie facute, descoperite si visate si totusi oamenii raman incapatanati la nivelul solului, desi nu asta le e menirea. Mare pacat...
Multumesc mult, draga Carmen, pentru... tot!
Omenirea e, dintotdeauna, o turmă mare condusă de câțiva păstori. Unii dintre ei au imaginație și înțeleg că la capătul lumii mai e o bucată de lume, că dincolo de zare sunt alte zări de descoperit. Au fost mulți de felul acesta în istorie. Dacă n-ar fi fost, încă am sta în peșteri și ne-am teme de foc. Alții își țin turma în siguranța certitudinilor, între garduri, între ziduri. Și din aceștia au fost destui...
ȘtergereCeea ce mă irită pe mine cel mai mult, e că păstorii din vremurile noastre par să fie ori din a doua categorie, ori, dacă sunt din prima, au constatat că e mai avantajos pentru ei să-și țină turma între ziduri.
Cândva se spunea că cine are carte, are parte. Acum nu trebuie să știi decât atât cât să-ți faci meseria. Cultura generală e facultativă, iar turma e ușor de stăpânit. ☹️
Mare păcat!
Și eu mulțumesc mult! Numai bine și multe zâmbete! 🙂😁🤗
Frumos! Foarte Frumos‼
RăspundețiȘtergere