și când mișcarea lui, când iute și când calmă,
era o prelungire de suflet și de gând,
când sunet revărsa din codrii fremătând
într-o cutie strâmtă de codru cu ecou
ce răzbătea prin inimi, le-alcătuia din nou,
când degete curgeau pe strune sau pe corzi
întinse de emoții pe care le înnozi
și-apoi le descâlcești ca să stârnești lumină
din care se desprind aripi din rădăcină
să caute o zare pe care ne-o știau,
când măști tăiate-n piatră pe rând se sfărâmau,
se rotunjise clipa în drum spre veșnicie,
atât de efemeră și plină de magie...
(2019)
Din farmecul viorii se nasc arar cuvinte.
Le adunăm la Eddie ca să le ținem minte.
Indraznesc sa afirm ca astfel de cuvinte ar fi rostit acei mari maestri in arta fauririi viorilor! Din sufletul lor puneau in "cutia de lemn", din sufletul tau asezi un crampei in fiecare vers.
RăspundețiȘtergereCred ca n-ar trebui sa mai scriu, pentru ca - sper! - se subintelege: imi place foarte mult ce si cum scrii! :)
Zile senine iti doresc, cu drag!
Mulțumesc, Diana!
RăspundețiȘtergereDespre muzică aș putea scrie la nesfârșit...
Soare și senin în inimă și gânduri! ☺