Furtuna din chitară

Chitara-i o cutie ce-aduce, mi se pare,
cu trupul unei nimfe cu nuri și năbădăi,
dar găunoasă-n miez ca să răsune tare,
cum crește și ecoul rostogolit prin văi.
Cum sunetul ei naște din corzile întinse
când degete cu har le mângâie, le dor,
și corzile de suflet vibrează de-s atinse
de aripi de furtună ce-n noi își cată zbor.
Și-atunci când umplem hăul din miezul de chitară
smulgând din noi furtuna aripă cu aripă
ea strânge tot ce-i dăm, dar nu-i deloc avară
și-mprăștie în lume un dar de-un veac... de-o clipă...
(2019)

De vorbă cu Ana-Veronica Mircea