marți, 23 aprilie 2019

Ultima stea întreagă

Îmi curg din ceruri stelele sub pași
și ți le-aș strânge-n palme, dar drumului mă lași,
să mă destram în murmur de cântec pe poteci
pe care n-ai trecut, pe care n-ai să treci.

Și le strivesc sub pași în pulberi fără rost,
un colb pe gheata celui fără de adăpost,
pustiul prins sub tălpi și-mprăștiat prin lume
de cel rămas sărac de dragoste și nume.

Cândva m-aș fi spălat cu pulberea de stele
pe față și pe suflet, iar visul scurs din ele
m-ar fi înrourat de o cântare vie
cu aripă furată din tril de ciocârlie.

Dar pulberea de-atunci era lumină pură
sau eu purtam în ochi, pe frunte și pe gură
un cer ce nu plângea cu stele-n destrămare
desperecheri de suflet și doruri orbitoare.

Cândva mi-erai acasă și-aș fi venit la tine,
aș fi lăsat tot colbul pustiului din mine
afară, pe-o suflare de vânt, pe-un fluierat,
aș fi bătut la poartă de suflet, însetat.

Cândva m-ai fi primit cu plinul de iubire.
Azi mă destram în murmur de cântec peste fire,
nu-i cine să m-adune, cine să mă culeagă.
Mi-e cântecul acesta ultima stea întreagă.
(2019)

3 comentarii :

  1. Draga Carmen! Poezia este minunata dar si plina de tristeti!
    Sper ca realitatea este cumva alta!
    Iti doresc numai bine, frumos si Sarbatori Pascale luminate!
    Imbratisari!

    RăspundețiȘtergere
  2. Tristă poezie, dar superbă.
    Sper că tristeţea e doar ficţiune.
    Şi mă bucur că ai scris din nou pe blog.

    RăspundețiȘtergere
  3. În mintea mea se țes povești
    pe care n-ai să le citești
    vreodată scrise în vreo carte,
    povești ce nu-s adevărate.
    Dar din șiragul lor de viață
    alternativă se dezgheață
    emoții noi ce trec în vers.

    Vă mulțumesc cu gând ales
    că-mi sunteți suflete pereche
    în taina scrisului cea veche!

    Vă doresc sărbători fericite, îmbelșugate și pline de bucurie și vă îmbrățișez cu drag.

    RăspundețiȘtergere