Iubirea habar n-am unde-și avea sorgintea.
Eu am iubit mereu, aprins și pe-ndelete
cu palmele întinse s-alinte, să desfete.
Cu palmele-am iubit când frământam aluatul
din care am dospit pe urmă, cum nu-i altul,
un vis pentru lăstari, și-apoi i-am răsădit
în palmele crăpate de cât am tot iubit.
Și i-am hrănit cu palmele la rădăcini,
și-am smuls jur-împrejur cu ele spini
până când în coroana lor de stele și făclii
au dat din muguri aripi aurii.
Eu am iubit duios cu palme-nrourate
când am spălat cu ele de păcate
și de tristeți care atârnă greu pe zbor
aripi înfipte-adânc în cerul fără nor.
Le-aș fi ținut și cerul întins din zare-n zare,
dar cerul și-l întinde cum poate fiecare...
Și dacă depărtarea mi-o fura cu sete
din palme ce-am iubit aprins și pe-ndelete,
palmele mele n-or fi pustii vreodată,
ci-or aștepta, în ele păstrând iubirea toată.
Mi-s palmele-nvățate temeinic cu iubirea
de parcă numai asta le-a fost și li-i menirea.
(2018)
La Multi Ani, draga Carmen!
RăspundețiȘtergereO revenire simbolica de 8 martie?
Sper ca esti bine! O primavara cu bucurii!
La mulți ani, Suzana, și mulțumesc! Nu stiu dacă e o revenire. Sunt în pauză de idei noi, iar pe cele vechi mi se pare că le-am întors pe toate fețele. Poeziile de azi stăteau nepublicate de ceva vreme. Le-am "găsit" azi și le-am urcat pe blog. O primăvară cu senin în inimă și în gânduri!
ȘtergereMi-a fost dor de poeziile tale, Carmen.
RăspundețiȘtergereMă bucur tare mult că ai scris din nou pe blog.
Am scris poeziile acestea cândva, la sfârșitul anului trecut și le lăsasem uitate pe aici. Ieri am intrat să actualizez o poezie mai veche și le-am publicat și pe ele. Mi-am tradus o poezie în engleză (e prima dată că am încercat așa ceva) și sunt atât de încântată de realizare că îmi vine să cotcodăcesc ca o găină după ce s-a ouat. E singura postare cu eticheta 2019.
ȘtergereCred că am nevoie nu numai de niște idei proaspete, dar îmi lipsește și atmosfera de emulație din trecut. N-am destulă energie să caut un colț de internet care să mă stimuleze, să fie prietenos și lipsit de personalități simandicoase... Și e mai ușor să dorm șase ore pe noapte, să-mi fac treburile pe îndelete să citesc literatură mai mult sau mai puțin îndoielnică în engleză pe internet și să joc sudoku sau homescapes.
Mai am o poezea începută și-or mai veni și altele, dar mai răruț ca altădată.
Și eu mă bucur că nu m-ai uitat și îți mulțumesc pentru prezența constantă, pentru aprecieri, pentru zâmbetul de pe fața mea, acum când scriu acest răspuns.
Şi eu simt lipsa acelei atmosfere din trecut. Şi n-aş putea spune că m-am omorât căutând, dar n-am reuşit să descopăr nimic asemănător. Am senzaţia că nici n-are cum să existe. De aceea mă bucur cand reînvie, oricât de rar, câte o parte din ceea ce a fost - cum e blogul tău. Scriu şi eu aici cu un zâmbet pentru care îţi mulţumesc.
Ștergere