Mi-am numărat cuvintele aseară
Mi se părea c-or să dispară
Vreo câteva mai vechi ce se temeau
Că le-am uitat şi că nu le mai vreau;
Şi unele mai noi care-au crezut
Că, nebăgate-n seamă, s-au pierdut
Prin colţuri neatinse de lumină
Şi se codeau: să plece ori să vină.
Le-am aranjat apoi în ordine perfectă
Ca într-un dicţionar cu viaţa pe copertă
Şi am găsit la fiecare sensul potrivit
Cu întâmplarea din care s-a ivit,
Iar celor ce s-au repetat mai des
Mai multe înţelesuri le-am ales
Şi nu mai ştiu nici eu să descâlcesc
Povestea lor şi cursul ei firesc.
Acum, dacă am terminat de explicat,
Mă tem că dicţionarul meu e complicat
Şi-ar trebui tradus măcar în limbile străine
Vorbite de cei care trec pe lângă mine.
(2011)
M-am rătăcit, mă caut, regăsesc fragmente din ceea ce am fost, din ceea ce sunt, le aşez in cuvânt, le arăt cui vrea sa le vadă. "Pentru a scrie nu-mi sunt de trebuinţă reflectoare, îmi e de-ajuns lumina de la lumânare."
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu