După-amiază de vară

Prin fâneţe iz de miere
Se răsfaţă ca un nor,
Ca un fum, ca o părere;
Vântu-l scutură uşor.
Flori ca pânza de păianjen
Printre ierburi verzi ţesute
Îşi întind năvodul galben
Din stele, cu ochiuri multe.

Ţipăt ascuţit străpunge
Cerul, cade spre pământ,
Dar privirea nu-ţi ajunge
Până unde-şi ia avânt
Aripa plutind măiastră,
Pânda-n ochi de prădător,
Cioc încovoiat şi-această
Gheară de oţel în zbor.

Printre brazii de când lumea
Croncăne, la fel de vechi,
Corbii ca funinginea
Pentru oricare urechi
Ar voi să le asculte
Sfatul nobil, înţelept,
Şi istoriile multe,
Mărturii depuse drept.

Numai vântul câte-o frunză
Mai foşneşte, şi prin iarbă
Toţi cosaşii se amuză
Rânduind salturi în salbă.
Zumzet mic de-aripi firave,
Ciripit de rândunea,
Crengi trosnind în tonuri grave
Îmi descântă liniştea.
(2011)