Tot ce mai simt

Închisă în mine ca într-o cetate
Cu ziduri de piatră, groase, înalte,
Ferestre înguste, zăbrelele dese,
Lumina nu intră, cuvântul nu iese.

Cu lanţuri pe aripi, cătuşe pe zbor,
Tot ce mai simt e-o urmă de dor
Sau poate-i mai mult ca o amintire
De-atunci când ştiam ce-i aceea iubire.

Alerg prin odăi, pe holuri cu noapte,
Pe unde se-aud doar ecouri de şoapte,
Şi caut ieşirea cu ochii pe ceas,
Cu teamă că spulberă tot timpul rămas.

Pierdută în mine, rătăcind îndelung,
Cândva am uitat unde vreau să ajung,
O clipă de-aş sta, mi-aş aduce aminte
Şi poate-aş găsi printre nopţi infinite
Şi inima mea... cum era înainte.
(2011