E ca şi cum m-ar trage în adâncuri,
m-ar scufunda în locul neştiut din mine,
unde nicicând nu au fost line
neînţelese, nesecate râuri.
Acolo nu pătrund nici razele de soare,
acolo-i fără sens cuvântul,
abia se naşte din abisuri, tânăr, gândul,
acolo frumuseţea-i grea şi doare.
Aş sta mereu în întunericul din care
lumina izvorăşte ca o geană
şi aş uita de rătăcirea vană,
şi-aş fi întreagă şi deplină întrebare.
(2011)
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu