luni, 27 decembrie 2010

Uliul


Cu ghearele înfipte în zăpada rece,
vopsit cu pene de omăt pe piept,
cu ochi de gheaţă, mândru îşi petrece
privirile pe-ntinsul, alb deşert.

Stă nemişcat ca stânca de pe munte
sub viscol şi sub norii suri ce dor,
dar nemişcarea lui e doar o punte
spre nesfârşitul şi înaltul zbor.

Îl vezi apoi tăind cu aripi zvelte
vântul ce prăpădeşte valuri de zăpadă
şi scrie printre nori cercuri concrete
plutind şi neştiind să cadă.

Parcă-i din cer făcut, parcă-i o stea
uitată în înalturi de cu noapte
purtând în aripi o dorinţă grea
de fără de zăgazuri libertate.

Şi înţelegi puterea lui ucigătoare
când cerul îi dă drumul spre pământ,
când în cădere aerul îl doare
şi piere din priviri ca fumu-n vânt.

Stăpân pe zare şi stăpân pe zbor,
e nesupusă aripa lui întinsă
şi poartă-n ea al lumii dor
de cer şi înălţime necuprinsă.
(2010)

sâmbătă, 25 decembrie 2010

Număr bătăi de inimă


(traducere)
Ultima zăpadă s-a topit demult,
Afară-i cald, dar inima-mi îngheaţă,
Îmi ceri răbdare, târziu şi dimineaţă
Şi-i iar târziu, şi tot n-ai apărut.

Număr bătăile de inimă de când te-ai dus,
Chiar de, odată, că ai să revii mi-ai spus,
Când tu nu eşti, şi eu mă simt pierdut,
Şi mă întorc în clipe din trecut.

Cine-ar fi spus că mi-e atât de dor?
Surâsul tău şi cerul ochilor
O mângâiere şi-un sărut uşor,
Cumplit de greu e să îndur absenţa lor.

Şi, uneori, doresc să pot ajunge,
S-alerg maşina nebuneşte pân'se frânge,
Prin noaptea rece aşternută peste pleoape
Ca să te văd şi să te simt aproape.

În fiecare noapte te visez, mereu,
Şi sper să se-mplinească, vreodată, visul meu,
De-oriunde-ai fi, să fug să te răpesc,
Nu-i prea departe nicăieri să te găsesc.

Şi, alteori, doresc să dorm o vreme,
Când totul s-a-mplinit şi glasul tău mă cheme
Să te cuprind în braţe strâns şi să îţi spun
Că te-am ales, că te iubesc ca un nebun.

Mă scurg prin zi şi mă târăsc prin noapte,
Chiar dacă ştiu că eşti aşa departe,
Inima ta-i cu mine şi fiece tic-tac
Aduce mai aproape ce mi-e atât de drag.

Iubirea mea, m-ai spulberat ca pe un fir de praf...

Counting heartbeats... Toţi am numărat bătăi de inimă şi acele bătăi de inimă numărate au fost pentru fiecare de neuitat. Andrei le-a pus în ritmul unor versuri.

duminică, 5 decembrie 2010

A fost odată…


Mulţi ani s-au dus... nici nu-mi aduc aminte
Când, cea din urmă oară, fetiţa cea cuminte,
Cu cozile-mpletite şi, încâlcită-n gene,
Suflarea liniştită trimisă de Moş Ene,
Luptând din greu cu somnul în seara de Ajun
Îl aştepta sfioasă, din nou, pe Moş Crăciun.

Împodobise bradul, ştia o poezie
Şi-şi amintea, cu teamă, greşeli numai vreo mie,
Ştia c-au fost mărunte şi că are s-o ierte
Moşul bătrân, şi-acuma, şi nu are s-o certe.

Clipeau lumini în brad, clipea şi ea cu pleoape moi,
S-a-mpotrivit cât a putut, dar somnul a învins apoi
Şi-a dus-o în păduri de-argint ce străluceau în noapte
Sub raza lunii picurând pe ramuri diamante.

Lumina lunii când crescuse? Intrase pe fereastră
Sau din pădurea de argint vreo pasăre măiastră
Cu penele ca flăcări reci i-acoperise faţa
Şi o durea lumina lor? Era doar dimineaţa…

Prin casa mirosind a brad, a prăjituri, a portocale
Se abătuse Moş Crăciun, numai puţin, din cale,
Erau dovadă jucării, bomboane şi-o hăinuţă
Şi lacrima că l-a pierdut ce strălucea micuţă,
Ţinută în cârlig de gene, în inimă păstrată…
Din ea s-a scris încă un basm despre ce-“A fost odată…”

Mulţi ani s-au dus... nici nu-mi aduc aminte
Din vechea poezie decât vreo cinci cuvinte
Dar într-un colţ de suflet e-o lacrimă în care
Un basm pictat cu lună trăieşte-n continuare…
(2010)

miercuri, 1 decembrie 2010

Lacrimi de lumină


Când din nori trandafirii
curg petale de lumină
peste iarba de rugină
aş cutreiera câmpii,

aş lăsa valuri de vânt
peste glezne să încline
frunze ce foşnesc bătrâne
şi şoptesc al toamnei cânt.

Aş culege din văzduh
stropii tainici de lumină
scurşi pe zarea cea senină
de pe pleoape roz de duh.

Şi i-aş strânge într-o palmă,
şi i-aş picura uşor
pe trăiri frânte ce dor
când din suflet se destramă.

Lacrimi de lumină blândă,
plânse când se-arată zorii,
spală de tristeţe norii
de pe zarea sângerândă.

spală şi îneacă munţii
de iubire sfărâmată,
umbra veche şi uitată
într-un rid pe zarea frunţii.
(2010)