Îl simte aproape, tot dându-i târcoale...
O-nconjoară tăcut cu suflarea lui moale.
Fluturare de vânt ori ninsoare de şoapte -
i-s paşii ostatici pe vecie în noapte.
Nicicând nu-l zăreşte. Aleargă, se-ascunde -
nici abur, nici nor. În frânturi de secunde
apare, o leagă cu privirea-i de gheaţă,
o sărută aprins şi-o seacă de viaţă.
Apoi, pe vecie ostatici în noapte,
li-s paşii perechi, fluturare de şoapte,
nici aburi, nici nori - doar o umbră ce zboară...
Te sărută aprins... pentru ultima oară.
(2016)
Acelaşi titlu, alte gânduri - în tabel la Eddie.
M-am rătăcit, mă caut, regăsesc fragmente din ceea ce am fost, din ceea ce sunt, le aşez in cuvânt, le arăt cui vrea sa le vadă. "Pentru a scrie nu-mi sunt de trebuinţă reflectoare, îmi e de-ajuns lumina de la lumânare."