sâmbătă, 1 august 2015

Aproape ne-am iubit

Aproape te-am iubit şi m-ai iubit, aproape.
Aripi de fluturi, azi, ni-s unicul sărut
şi ne privim tăcuţi sub împietrite pleoape.
Eu te-am avut, aproape, şi-aproape m-ai avut.

Astăzi ne cresc în loc de plete flori,
în loc de lacrimi, ploaia ne destramă,
şi numai vântul mai înnoadă cu fiori
umbra de spaţiu ce ne-alungă şi ne cheamă.

Roată-mprejur ne-mbrăţişează marea
şi ni-s bătăi de inimă doar valurile ei.
Ne-am fi îmbrăţişat cu toată disperarea...
Departe-mi eşti, aproape iubitul meu de stei.

Soarele ne-nfierbântă, căldura lui perenă
e tandra mângâiere din care mi-ai lipsit.
Îmi eşti aproape veşnic şi-aproape-ţi sunt eternă,
încremeniţi în clipa când ne-am îndrăgostit.

Ne-or risipi cândva marea, îngheţul, vântul
şi, istoviţi de-aproape depărtarea noastră,
ne-om contopi deplin nisipul şi pământul
într-o iubire fără ţărmuri şi salmastră.
(2015)

Ce alte gânduri a iscat această fotografie aflaţi de aici.

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu