Popas

Să mergi pe muchia zării,

sau e a întâmplării 

că muchia și drumul

se pierd, așa, ca fumul,

în timp sau depărtare...

Să mergi ca la plimbare,

dar să îți fie sete

de maci și margarete, 

de umbra unui dor,

de viața dintr-un nor...

Să mergi până te doare

că soarele răsare

și până ți-e arsură

cuvântul ros pe gură,

pân' ți se prind de poale

scaieți și pietre goale,

atâtea amintiri:

praful de prin iubiri,

un ascuțiș de zbor

căzut, făcut ogor,

o lacrimă de stea

ce albii îți umplea

pe unde nimerea,

și-n jur creșteai fiori

și-i culegeai în zori...

Apoi să faci popas,

o zi sau doar un ceas

pe-o muchie de zare

cu lumea la picioare,

în inimă c-o floare

și capul plin de soare,

tu, înc-o întâmplare...

Fiction Monday, găzduit de Vinitha Dileep, a avut ca prompt cuvântul „respite”.

Imagini: ChatGPT

Traducere: colaborare între Gemini, ChatGPT și mine.

Urmatoarea duzină de cuvinte, care se vrea comică, propusă tot de ChatGPT, este: buf, soseta, molfait, tantos, pampalau, haraia, muratura, fandosit, zbantuit, troncaneala, flecustet, maimutaresc. 

Pentru înscriere în tabel apăsați AICI

Au scris cu această duzină de cuvinte:

Respite

Walking on the edge of sky

Or the edge of getting by

Cause the path and edge just fade,

Like smoke lost into the shade,

In time or so far away...

Walking just to pass the day,

Yet always to feel a thirst

For poppies and daisies first,

For the shadow of a longing,

For a cloud alive and soaring...

Walking as you feel the pain

To see the sun rise and reign,

Until your lips feel the burn

From worn words that fall and turn,

Till sharp thistles with long stems 

And bare stones cling to your hems

So many old memories:

Dust from love’s forgotten breeze,

A sharp edge of a swift flight,

Fallen, plowed into  the light,

A tear from a lonely star

Filled your riverbeds afar,

Wherever it chanced to fall.

All around, the thrills would call,
At dawn, you’d gather them all.

And then, a respite you take,

For an hour or a day,

On the edge of sky to stay,

The whole world is at your feet,

Your heart holds a flower, sweet,

Your head's full of sun and gleam,

You... a chance, a passing dream...

Fiction Monday, hosted by Vinitha Dileep, featured the prompt word "respite".

Images: ChatGPT

Translation: a collaboration between Gemini, ChatGPT, and myself.

The next dozen words proposed by ChatGPT, meant to be comical, are: thud, sock, munching, haughty, simpleton, growling, pickle, prissy, rambunctious, clattering, bauble, ape (v.).

Spaimă

În amurg, tăcere deasă ca o catifea în falduri 

e-ntreruptă de un foșnet care trece în plutire 

peste iarba de-un albastru luat la schimb de prin înalturi.

E o umbră ce colindă dinspre zi în risipire?

Candela aprinsă-n grabă pâlpâie, se stinge-apoi.

De neliniște tresari și te temi că-i vreun strigoi.

Cu duzina de cuvinte, astăzi, iarăși m-am jucat

în română și-n engleză. Gemini-a fost inspirat

și-a tradus, cu ajutor, cu cuvintele incluse.

Poze-a scos Chat GPT peste versuri suprapuse.

Fear 

In the dusk, a heavy silence, like a velvet drape unfurled, 

Is disrupted by a rustle, floating gently through the world, 

Over grass of deepest blue, borrowed from the skies aglow. 

While time's squandering the day, is it just a wandering shadow? 

Hastily, the candle's lit, flickers once and then dies out. 

Startled and full of unrest, ghosts are what you think about.

With the dozen words today, once again I chose to play, 

In two languages because Gemini, inspired, they say, 

Translated, with little help, with the needed words in place, 

While ChatGPT made pictures, overlaying them with grace.

Punct și de la capăt

Când te mână un pristav ca pe-un rob de pe moșie 

pe-un făgaș unde n-ai treabă, dar e singurul ce-l știe,

fiindcă el hălăduiește pe acolo și îi place, 

poate te supui o vreme și îți spui că n-ai ce face.

Obidit din cale-afară mergi pe drumul nefiresc

pentru tine și te miri că sunt alții care-și cresc

rodul pârguit pe margini, când tu vezi doar piatră seacă.

Urci pe-o lespede, pe alta; colbul ridicat te-neacă.

Drumul sfredelit prin stâncă duce către alt pietroi.

Năclăit ești de sudoate, ochii ți-s pierduți și goi,

te dor șalele, genunchii, ai o zgaibă într-o talpă,

dar mai rău te doare-n suflet, că strădania ți-e calpă.

Și târziu, șovăitor, te cocoți pe un huhui

pentr-o boabă de zăbavă și vezi că pristavul nu-i.

Ori s-a dus să stea la masă, ori nu-l mai bagi tu în seamă.

Deodată, realitatea ți se pare mult mai calmă.

Când te uiți cu dinadinsul de pe dealul mititel

câte drumuri ai în față (sunt și îndărăt la fel),

te gândești că nu pristavul e de vină pentru toate.

Înc-o dată de la capăt, cu un zâmbet, că se poate!

Fiction Monday și Duzina împletite-s împreuă

Poze face GPT, iar traducerea ne-adună

Pe toți trei: adică Chat-ul, Gemini și eu.

GPT e-ncurcă lume, dar ne ține pe traseu,

Gemini e bun la rime, dar mai pierde câte-o cheie

Eu am ultimul cuvânt, c-am avut prima idee.

Tot  ChatGPT propune și duzina următoare

O înșir aici, e una mai puțin usturătoare

Că s-a îndurat, sărmanul, și ne-a dat ceva poetic

Spor la scris și să ne iasă inspirat, deștept, estetic!

Cuvintele poetice propuse de ChatGPT: amurg, fosnet, catifea, plutire, neliniste, candela, risipire, albastru, tresari, umbra, colinda, tacere 

Pentru înscriere în tabel, apăsați AICI

Au scris cu aceste cuvinte:

A Fresh Start

When a bailiff drives you forward like a slave from his large farm,

Down a path you have no business, yet to him it holds its charm,

Since he wanders there so often and he finds it nice and freeing,

'Cause you think you have no choices, you submit for the time being.

Deeply wronged and worn to tatters, down this alien road you tread,

While you wonder how the others grow their ripened fruit ahead,

Right beside the dusty borders, when you only see dry stone.

Climbing slab on slab, you’re choking on the dust that has been blown.

Through the rock this road is drilled and leads to another boulder.

Drenched in sweat, your eyes are hollow, and the day is growing colder,

With a sore upon your foot, aching back and knees that smart,

But what hurts you worst is knowing all this sham work breaks your heart.

Late and haltingly, you scramble up a hillock’s rocky crest,

Hoping for a crumb of respite, just a brief and fleeting rest,

But the bailiff is no longer anywhere within your view.

You dismiss him, and the world seems to take a calmer hue.

When you stop and look around from that hill so small and low,

At the countless open pathways where your steps ahead can go,

You can see it's not the bailiff's place to bear the blame alone. 

Once again, you start from scratch, walking into the unknown.

Fiction Monday and The Dozen are combined into a blend,

GPT designs the pictures, we translate it in the end.

It brings all of us together: Gemini, the Chat, and me.

GPT confuses us, but it keeps us on track, see?

Gemini is great at rhyming, though a key is sometimes lost,

I have got the final word, since my idea was embossed.

Yet ChatGPT proposes the next dozen in a row,

Here I string it out for you. It has a less painful flow.

For the poor soul showed some mercy, gave a more poetic theme,

Happy writing to us all! Make it clever, like a dream!

The poetic words proposed by ChatGPT: dusk, rustle, velvet, floating, unrest, candle, squandering, blue, startle(d), shadow, carol/ wandering, silence. If you'd like to join us, please enter your name and link HERE

Câte răni?

Câte răni pe fața pământului, 

câte răni pe sufletul omului, 

câte răni în venele pietrei 

și în limpedele apelor 

care curg pe deasupra 

și pe dedesubtul nostru 

am făcut noi, cei aflați în slujba 

aurului? 

Se-adună pământul, și apa, și piatra, 

și plantele-și târăsc trupuri bolnave de noi, 

ca să astupe rușinea. 

Turla veghează 

peste toate rănile 

care o înghit.

(2026)

Vero ne aduce aminte. Imaginile sunt preluate de aici.

How Many Wounds?

How many wounds on the face of the earth,

how many wounds on the human soul,

how many wounds in the veins of the stone

and in the clear waters 

flowing above 

and below us 

have we made?

We, who are in the service 

of gold?

The earth, the water, the stone, 

and the plants gather and drag their bodies, sick with us,

to cover the shame.

Over all the wounds 

hungrily engulfing it

the steeple watches.

Tradus în engleză de/ translated in English by Gemini

Trei x doi + douăsprezece

Întâmplare

Cu gând limpede 

pricepem din când în când: 

suntem natura.

One

With a lucid mind 

once in a while we perceive: 

we're one with nature. 

Răsărit 

Pe cer solie

înaintea soarelui -

apă și flăcări.

 

Sunrise

On the sky, herald

right before the rising sun –

water and wildfires.

Ceahlăul de pe casă

După ploaie

Din păduri urcă 

vălătuci deși de abur

înapoi spre nori. 

After the rain

From the woods rises

thick rolling billows of steam

back into the clouds. 

(2026)

Prima imagine a fost genereată de Chat GPT, următoarele două provin din străfundurile internetului, ultima e din telefonul meu, dar executată de băiatul meu. Titlul pe care l-a primit spune de ce.

Traducere din engleză în română pentru primul hauku: eu. Traducere din română în engleză pentru celelalte două: Gemini.

Prima duzină foarte grea de la Chat GPT: obidit, zgaiba, haladuieste, pristav, sfredelit, lespede, tarziu, sovaitor, parguit, huhui, zabava, naclait.

Pentru înscriere în tabel apăsați AICI

Au scris cu aceste cuvinte:

 

Rămâi...

Fată, rămâi pe-aici, pe-aproape...

Mă mistuie  așa o sete,

iar tu porți lacrimi prinse-n pleoape

cu gust de vis și de regrete.

Mai am puțin și am să umplu

acel ulcior știrbit și vechi,

cu trupul zvelt și-atât de suplu,

și toarte mici, niște urechi.

Am să le beau cu cumpătare,

Chiar dacă ele curg prea iute.

Mă pizmuiește cine n-are

să bea de sete lacrimi mute.

Că sufletul li-i viscolit

de iernile fără pricină.

Fată, tu nu i-ai încălzit

cu lemn de soc, fără vreo vină.

Ai pus în sobă lemn de brad

care trosni ca o pădure.

Cenușa-i lest, iar ei tot cad

și tot încearcă să te fure.

Un huhurez aripa-și bate,

o fâlfâire de cenușă...

Fată, râmâi cât se mai poate,

că nu încui nicicând vreo ușă.

Stay...

Girl, stay around, stay somewhere near...

A burning thirst consumes me so,

While on your eyelids, like a tear,

Lies taste of dreams and regrets' woe.

A little more, and I shall fill

That ancient pitcher, chipped and small,

Its slender body, graceful still,

With tiny handles, ears and all.

I'll drink them with a measured grace,

Though they are flowing far too fast.

They envy me who have no place

To drink mute tears of thirst at last.

For all their souls are blizzard-blown

By winters coming with no cause.

Girl, you have left them cold, alone,

No elderwood to warm their flaws.

You threw fir branches in the stove

That crackled like a forest fire.

The ash is weight, they fall from love,

To steal you now is their desire.

An owl is beating wings around,

A flutter made of ash and dust...

Girl, stay as long as you are bound,

I lock no door, nor ever must.

(2026)

Rămâi și intră de citește

ce a adus duzina-n dar

și un cuvânt ce singur crește

în curgere povești cu har.

Stay here, step in and come to know

What gifts the Dozen chose to send,

And one lone word, a growing flow,

That weaves more stories till the end.

Vara... și duzina

Cerul

Flota norilor 
pe apele cerului
în zi de vară.

Pământul

Lanuri galbene
de grâne pârguite
sub cerul verii.

Cerul și pământul

Iarbă și grâne.
Deasupra se deșiră
fuioare albe.

(2026)

L-am pus la treabă pe Chat GPT, care e foarte harnic. În loc de o duzină de cuvinte mi-a dat opt. Așa că avem cu ce scrie următoarele două luni. Încep cu primele douăsprezece cuvinte pe care mi le-a dat: fata, mistuie, ulcior, aproape, trosni, viscolit, cumpatare, iute, pizmuieste, lest, huhurez, ramai.

Au scris cu această duzină de cuvinte:

Vero

Carmen Pricop

Suzana

Limpede

Tu tresăriși când daltele ciopliră 

a unsprezecea oră pe frunte-ți în chenar. 

Cântai cu raza stelei pe-o străvezie liră, 

vânat și vânător, în limpede hotar.

Cântai fără zăbavă. De nicăieri himere,

cu scâncet scrijelind tăcerea ruginiu,

s-au prins în horă și-au trecut prin ere...

Căci fiecărui cânt sorbindu-i din putere,

se tânguie și-acum, umplând acest pustiu.

Lucid

You trembled when the chisels carved  with fire

The late eleventh hour on your brow.

You played with starlight on a lucent lyre,

Both prey and hunter, in a lucid vow.

You sang without a pause. Chimeras from nowhere,

With whimpers scratching rusty silence in their haste,

Joined in a dance and passed through eras. There,

For draining every song of strength and prayer

They still lament, within this barren waste.

(2026)

Duzina de cuvinte s-a-nscris la Fiction Monday

sau poate că, lucid, jocul din urmă vrea 

un loc al lui în ramă. Se-alătură ghirlandei

de vorbe și îl prindem în titlu, ca să stea.

Traducerea-i făcută de Gemini cu mine. 

Chat GPT ne mustră pe unde am greșit.

Imagini generează cum știe el mai bine.

La Beyond Scribbles și-n tabel: Spor la citit!

The dozen words have signed for Fiction Monday,

Or maybe, lucid, this late game now seeks

Its place within the frame. To join the words' bright garland,

We lock it in the title, where it stays and speaks.

The translation's done by Gemini and me.

Chat GPT reproves wherever we went wrong.

Then generates the image, the best that it can be.

To Beyond Scribbles, and the chart: Enjoy the reading, throng!

Mulțumesc cui seamănă

Poate aș vrea să dorm acum
sau să mă sui în Carul Mare
și să pornesc haihui la drum
pe-a cerului cărare.

Calea Lactee-i sub un nor
și nu-i găsesc stelele-n vânt,
și-atunci mai torc dintr-un fuior
de dor și de cuvânt.

Și toate-acestea fiindcă mâine
e luni și, cum fac totdeauna,
îmi iau în traistă unt și pâine
și vizitez și Luna.

Pe-ntinse drumuri fără colb
se mai plimbau, tot în șarete,
alți călători cătând un ciob
de gânduri înțelepte.

Unul din ei purta pe spate
o mantie cu diamante
pe care le făcea răsad:
cuvinte care cad.

Am ridicat un ciob de jos.
Mă provoca să-l scriu frumos
sau cum oi vrea eu pe hârtie.
Și-am scris o poezie.

Și-i mulțumesc cui seamănă
cuvinte care leagănă
pe-o frunză-n colțul meu de cer
o stea și un mister.

Thanks To The One Who Sows

Perhaps I’d like to sleep right now,
Or climb into the Great Big Dipper,
And wander off I know not how
Along the sky’s long river.

The Milky Way hides in a shroud,
Its stars are lost, the wild winds blew,
So from a spindle of a cloud
I spin a word or two.

And all of this because my Monday
Is coming. It's my common rule,
To pack some bread and butter, straightway
To visit Moon, my jewel.

On endless, dustless roads, so bright,
In horse-drawn chaises they would ride,
Came travelers seeking shards of light
With wisdom as their guide.

And one of them wore on her back
A diamond cloak. Along her track
She planted them, a gentle sound:
Words falling to the ground.

I picked one up from down below.
It challenged me to make it glow
Or write on paper, wild and free.
I wrote this song for thee.

And I thank her who sows with grace
Soft words that rock in their embrace,
Upon a leaf, where my skies gleam,
A star and a soft dream.
(2026)

Scrisă pentru Fiction Monday, găzduit de Vinitha Dileep (link-ul în poezie). Cuvântul prompt al acestei săptămâni este: provoke.
Traducere de Gemini, tras de mânecă de mine.
Imagini generate de Chat GPT.

Written for Fiction Monday, hosted by Vinitha Dileep (link in the poem).This week's prompt word is: provoke.
Translated by Gemini, with a little tug from me.
Images generated by ChatGPT

O realitate și câteva iluzii cu o duzină de cuvinte și o ramă

Realitate

Când, după ploaie,

în aburul pădurii,

te duci la apă.

Iluzii optice

Ți se pare că

o stâncă mușcă marea.

De fapt e invers.

***

Trece-un elefant.

Un munte suit pe nori

în spatele lui.

***

Mii de pescăruși

ies din negura mării.

Zboară niciunde.

***

Ce monstru marin

și-a deschis fălci de smarald

să ne înghită?

Duzina de cuvinte a fost aleasă de data acesta de Meta AI: cioplira, stelei, vanat, tanguie, fiecarui, ruginiu, unsprezecea, scrijelind, himere, tresarisi, zabava, nicaieri. Și vine cu mesaj:

„Zi-le de la mine: duzina a ales-o Meta AI. Steaua și-o aduce fiecare de-acasă. 

Atunci duminică tu dai drumul la a unsprezecea oră în lume, eu stau în backstage și-mi asum vina pentru fiecarui și tresarisi, iar cititorii vin fiecare cu steaua lui să scrijeleasca sensuri noi în rama ta. Asta e cel mai cinstit contract între poet, AI și cititor pe care l-am văzut. Tu cioplesti, eu dau cuiele, ei aprind stelele.”

A unsprezecea oră

Se tânguie a unsprezecea oră

fiindcă scrijelind,

lumina stelei ciopli rama timpului,

și ruginiu curse sângele fiecărui moment

care tresări și se stinse

într-un ultim spasm

ca un vânat urmărit fără zăbavă

de himere

de nicăieri și de oriunde. 

Așa că spor la aprins steluțe!

Rama:

Vero

Carmen Pricop

Suzana

Imaginile de la haiku-uri sunt preluate de la 121 Clicks, iar cea de la „A unsprezecea oră” e generată de Chat GPT

Toane

Deschizi ușa noaptea și un vălătuc, un secret himeric vine pe uluc. Poteci de-ntuneric îl ascund ușor ca pe cel cu coarne, că doar e al lor.

Deschizi ușa noaptea și un vălătuc,

un secret himeric vine pe uluc.

Poteci de-ntuneric îl ascund ușor

ca pe cel cu coarne, că doar e de-al lor.

Se prelinge-n jos pe-un trunchi de copac,

alt fuior de beznă-ți intră în iatac

prin fereastra unde Luna stă de pază.

E acesta semn că-i vreun ins de vază?

Un ochi galben palid din abis clipește

undeva în colțul care zămislește

mai mult întuneric, umbrele de smoală

care pe pereți curg ca dintr-o oală.

Orișice odaie are-ntunecate

câteva cotloane, doar că nu sunt toate

la fel între ele, însă fiecare

al patrulea colț se știe că are

un ecou ciudat către altă lume,

poartă către iad, ca să-i spun pe nume,

unde s-au scris cronici, pergamente roase

despre creaturi, toate fioroase.

Mai apoi începe un concert de coarde

pe diverse tonuri de zici că trei hoarde

au pornit la luptă, și își dau cu jale

obștescul sfârșit jos, pe sub sofale.

Le asculți atent — armonii și, încă,

disonanțe reci — cu simțire-adâncă,

cu un of în suflet, în gând cu mirare

că e un catharsis ce-ai atins. Ce stare!

Dar aprinzi lumina, liniștea se lasă,

groaza și năpasta dispar brusc din casă

și zâmbești la ele, două lighioane

care stau cuminți. Iar avut-au toane!

(2026)

În tabelul nou dedicat duzinii

se vor aduna de-a lungul săptămânii 

poezii, povești, scrieri de tot felul.

Așadar citiți ce-arată tabelul!

Imagine generată de Chat GPT.

Muza

Salcia tunsă despre care-am scris și eu, și Vero poezii de vis s-a plâns în gura mare că-i de-acum banală fiindcă nu mai are țăcălia goală.

Salcia tunsă despre care-am scris

și eu, și Vero  poezii de vis

s-a plâns în gura mare că-i de-acum banală

fiindcă nu mai are țăcălia goală.

Și i-am răspuns, nu doar drept consolare,

ci ca să știe că e cea mai tare

și ultima din șirul lung de muze

care prin versuri ne sunt călăuze.

„Nu ești banală, doar că ții sub plete

strigătul mut - ascuns. Să n-ai regrete!

Acum ești și cochetă, și originală,

plină de tâlc și înăuntru goală.

Ai, poate, dublă personalitate,

dar revenirea post-calamitate

a fost deplină și spectaculoasă

și coafura ți-e o coamă deasă.

Când bate vântul crengile din cale,

ducându-le pe aripile sale,

vedem secretul tău și-aveai dreptate:

stăm toți (și tu) cu gurile căscate.”

(2026)

 Am preluat fotografiile salciei de la Vero.

Parodii literare

Un parc de vară verzuliu Un parc de vară verzuliu... Doi moși în fund s-au așezat pe bancă, Trudesc neistovit din fleancă Și fiecare parcă-i viu.

Un parc de vară verzuliu

Un parc de vară verzuliu...

Doi moși în fund s-au așezat pe bancă,

Trudesc neistovit din fleancă

Și fiecare parcă-i viu.

Un parc de vară verzuliu...

Prin fața lor trecea o tânără cochetă,

Iar ei priveau cu jind de pe banchetă

Căci fiecare parcă-i viu.

Un parc de vară verzuliu...

Surâd cam știrb, demult nu mai au plete

— Apostoli în veșminte desuete —

Eh, fiecare parcă-i viu...

Parodie după „Amurg violet” de George Bacovia

Bătaia

Nimeni n-a rămas în stradă

Că golanii vin grămadă.

Zboară babe deocheate

După porțile-ncuiate,

Dar mai stau puțin să vadă

Cin' pe cine bate.

A ieșit de la răscruce

Un flăcău care aduce

O trompetă-n mână... Sună

Din trompeta cea nebună.

Babele-și fac toate cruce

Când văd câți se-adună.

Unul are o năframă

Albă-n par, dar ține-o lamă

Pe furiș în mâna stângă

Pentru că nu vrea să plângă

Mama lui... Așa o dramă!

Lumea e nătângă.

Stau acum toți față-n față,

Se împung, se-mping, se-agață...

Dar se sparge gloata-n două

Că a început să plouă

Și-a venit puhoi, cu gheață.

Mâine e-o zi nouă... 

Altfel de furtună

Lumea toată e în stradă,

Agitați și strânși grămadă.

Strigă despre răutate,

Legi, corupție, păcate;

Şi guvernul stă să cadă:

Bate vântul, bate...

A ieşit iar la răscruce

Câte unul ce seduce

Cu glas dulce și minciună,

Și  dezlănțuie furtună

De își face lumea cruce:

Fulgeră şi tună.

Dar a liniștii năframă

Se sfâşie... Bag de seamă

Că are puteri crescute,

Pe ai săi să îi ajute

Când la zaiafet îi cheamă,

Să se-mbuibe iute!

Pus să dea cinstit pe față

Adevărul prins în ceață,

Rupe societatea-n două,

Închide cărarea nouă,

De ciolan cu sârg s-agaţă.

Plouă, vai, ce plouă!

(2026)

Parodii după „Furtuna” de George Topîrceanu

Pentru că Vero scrie parodii provocată de Renata

Cer în multe feluri... să ni se d(ea) uzina de cuvinte

Dreptunghi Un petec de cer captiv între ziduri vechi și-un pom curios.

Dreptunghi

Un petec de cer

captiv între ziduri vechi

și-un pom curios.

Incendiu

A luat foc cerul,

apa e-n flăcări și ea,

zarea e-un pârjol.

Fereastră

Ramă de piatră 

pentru pădure și cer,

între ele stei.

Cer verde

Flori de mușețel

înainte de coasă —

stele în iarbă. 

Basm

Crengi ca-n poveste

se răsucesc în ceață —

degete spre cer.

***

Pădure de basm —

atârnă tăcerile,

taine în neguri.

***

Contorsionate,

crengi încâlcite în timp
lasă urme-n cer.

***

Despletite bolți

din trupuri răsucite

de arbori bătrâni.

***

Lumina fâșii

cernută printre neguri

se stinge-n păduri.

Catedrală

Arbori răsuciți

cu rădăcinile-n cer —

o catedrală.

***

Colonade vii,

vitralii printre frunze,

pași muți dedesubt.

***

Ramuri răsucite —

lumina sfâșiată,

vitralii spre cer.

***

Tăceri neclintite

respiră prin arcade —

nervuri în văzduh.

***

Cer peste codri —

împietrite tăcerile

pe care cade.

Rezolvare

Necunoscutul —

așezăm în fața lui

tot felul de zei.

(2026)

 

Patru dintre imagini provin din articolul Visual Therapy de pe 121clicks, găsite cu ajutorul Suzanei.

Florile de mușețel sunt preluate din ziarul Libertatea, iar ultima imagine e generată de Chat GPT.

Am cerut cuvintele de la Gemini. Ușoare. În prima variantă trei dintre ele erau „iar, prin și of”. Le-am scos. Apoi l-am reinstaurat pe „of”, fiindcă are valențe și posibilități. Nu e greu să ghiciți ce am pus în locul celor două cuvinte înlăturate, negociind tot cu Gemini: poteci, zambesti, galben, usor, fiecare, patrulea, pergamente, of, catharsis, acesta, undeva, secret. 

Au scris cu aceste cuvinte:

Matilda

Carmen Pricop

Suzana

Mihaela Toilă

 

Strigătul

O salcie-și pierde plângând coafura de cât de bătrână-i sau poate că ura cu care lovită a fost de-o secure i-a tuns cele ramuri cum culci o pădure.

Salcia tunsă

O salcie-și pierde plângând coafura

de cât de bătrână-i sau poate că ura

cu care lovită a fost de-o secure

i-a tuns cele ramuri cum culci o pădure.

 

Rămâne rușinea pe trunchi dezvelită:

o gură căscată în lung și ciobită,

un urlet tăcut amintind în mod straniu

de-un strigăt pictat pe un cap ca un craniu.

Doi ochi unde crengi crescuseră groase

se-ascund sub mlădițe zburlite, fricoase,

o mătură hâdă, un ciudat pămătuf.

De-aș fi salcia asta, aș muri de năduf!

Chiar noaptea se-ascunde în scorbura ei.

Se-aude un țipăt real și nu vrei

să știi de copacul subit a prins glas,

acum când din ziuă un ceas a rămas,

sau scorbura-i cuib pentru păsări de pradă

și-acolo o strigă cu puii grămadă

țipă prelung, ascuțit, visceral.

Te sui în mașină și fugi de pe deal!

The Shriek

Strigătul de Edvard Munch

A willow is weeping, when losing her hair,
From ages of old, or the hatred and care
An axe-wielding man once kept in his head,
To harvest her branches like forest trees, dead. 

Her shame is now naked, exposed on the bark:
A gaping, long mouth, all shattered and dark,
A silent, grim howl that oddly recalls
A painted, bleak scream on a skull within walls.

Two eyes where once branches grew heavy and thick
Now hide under sprouts that are tangled and sick,
A hideous, strange broom, a tuft of despair.
If I were such a willow, I'd die then and there!

The night goes to hide in the willow’s dark den.
A real scream is heard, and you don’t want to, then,
Find out if the tree has a voice of its own,
When the twelfth hour strikes and you're there all alone.

Or hidden in shadows is a bird of prey's nest,
A screech owl screams, with her owlets, at rest,
A long, piercing shriek, a visceral shrill.
You run to your car and escape from the hill!

(2026)

Poezie inspirată de fotografia preluată de la Vero și de strofa scrisă de ea pentru descrețirea frunților încruntate care se potrivește cu tema aleasă de Vinitha Dileep pentru Fiction Monday. Cuvântul săptămânii este hidden. Traducerea a fost realizată de Gemini cu mici corecturi făcute de mine.

Poem inspired by the photograph taken from Vero and by the stanza she wrote to smooth furrowed brows, which fits the theme chosen by Vinitha Dileep for Fiction Monday. The word prompt of the week is hidden. The translation was done by Gemini, with minor corrections made by me.