Doar câțiva pași și a intrat
distras și copleșit
într-un muzeu demult uitat,
pustiu și prăfuit.
Un patefon își scârțâia
mereu aceeași placă
și un ceasornic ticăia
alături, să-l întreacă.
Arhaic sunetul curgea
ca dintr-un film uzat
și de departe i-aducea
un gând neașteptat:
cum că ar fi-n acest muzeu
ascunsă o comoară
și-a căutat un curcubeu -
un semn. Era sub scară...
A coborât înspăimântat
prin mreje de-ntuneric
în tainița de sub palat.
Un peisaj himeric,
priveliște nebănuită
de gândul lui umil
îl aștepta ca o ispită
un suflet de copil.
Umbre cu degetele lungi
curgeau de prin unghere
peste comori de nibelungi
pierdute printre ere.
Dar ce l-a prins și-l ține încă
în tainița cea veche,
e o dorință mai adâncă
și fără de pereche.
Biblioteca ce stătea
în ultima cămară
era imensă. Cuprindea
ea singură-o comoară.
I-ar trebui mai multe vieți
ca să citească toate
acele tomuri cu peceți
ce n-au fost cercetate.
Dar cum i-e dată numai una,
avid a-ntemeiat
o casă pentru totdeauna
acolo, sub palat.
Ne-o dărui ca moștenire
comori și nestemate,
dar, mai presus, a sa iubire
de-averile din carte.
(2018)
Iubim cuvintele și noi,
cei ce-ncropim duzine,
și le înscriem mai apoi
acolo unde ține
Eddie vreo două rafturi noi
ca să le umplem bine.
Minunata poezie. Duzinele au un farmec aparte, asa ritmate!
RăspundețiȘtergereMultumesc, draga Carmen!
O seara placuta si o saptamana cu bucurii!
Nu sunt foarte mulțumită de conținutul poeziei (cred că se putea spune mai mult și mai bine), dar sunt încântată și eu de ritm. :)
ȘtergereEu mulțumesc, Suzana! Numai bine și ție!
Bine ai revenit, Carmen!
RăspundețiȘtergerePoezia e ca toate poeziile tale: un regal din regatul rimei! :)
Bine te-am regăsit!
ȘtergereMă copleșești și acum, ca în toate comentariile tale la poeziile mele! Mulțumesc mult! :)