Falsidrama lui februarie

Se stinge zăpada-n noroaie
şi ceaţa plânge a ploaie.

Copacii pustii se îndoaie
sub ultimul vifor din iarnă
Stau singuri pe câmp, a dojană,
ulii înfipţi ca o rană
în alb sfâşiat de pământ.
Şi, parcă adusă de vânt,
zăpadă şi-au pus în veşmânt
pe pieptul cel mândru-nfoiat.
Tovarăş văzduhul, omătul li-i pat,
iar frica de clonţul de-oţel îngheţat,
de ochiul cel crud ce zăreşte numicul,
de gheara ce strânge până scurge şi picul
de suflet rămas după spaimă de moarte
le lasă pustiu împrejur, în departe.

O dramă? Nu cred, e foamea banală
de prădător ce nu iartă, nu-nşeală
în lupta aceasta mereu inegală.
(2014)

Eu am aruncat deja o privire pe la cei care-au fost mai harnici decât mine. Flasidramele lui februarie sunt diverse şi surprinzătoare. Le găsiţi adunate, ca în fiecare luni, în tabel la psi.