melancolie, frison, palidă vină,
flacără rece, tăcere, căderea cea mută
ori şoapta ce vocea nu vrea s-o ascută,
risipire în lacrimi de frunze ce dor,
întindere vastă de umbră de nor.
Cu foşnete mici şi fără ecou
sub paşi pierduţi printre pietre din nou,
sfărâmând fără milă şi fără regret
zidirea luminii spulberată concret,
toamna din noi e-o pedeapsă târzie
când uitarea se-ntinde promiţând veşnicie.
Toamna din noi cu iubirea bătrână
uitând, sclerozată, strânsul fraged de mână,
o vreau dispărută! După ea-i numai iarnă...
N-am scos fularul şi haina de blană
din maldărul vieţii. Încă nu le-am găsit.
Toamna din noi încă nu a venit.
(2013)
Toamne mai sunt şi prin alţii se scriu
frunze curgând, lăsând ramul pustiu,
dar făcând mai bogat pledul gros de cuvânt
ce se-aşterne-n tabel, gând frumos după gând.
Aveam de gand sa iti spun ca doar afara este toamna deocamdata, apoi am ajuns la final de poezie si am inteles ca nici tu nu consideri ca ne-a intrat toamna cea rea in suflete. :)
RăspundețiȘtergereNumai pe cea bună şi roditoare o primim. :)
ȘtergereChiar daca toamna acum pare trista
RăspundețiȘtergereChiar daca iarna ne baga cu nasu-n batista
Dupa ce trec, primavara revine
Ne umple iar sufletul cu bucurii senine...
Dacă şi-n noi s-ar putea tinereţea
Ștergeresă vină din nou, arborând frumuseţea,
cu-aceleaşi simţiri, dar mai înţeleaptă,
atunci toamna-n noi mi-ar părea că-i mai dreaptă.
Dar cum toamna-i semn că-i sfârşitul apreoape
strecor nevăzut apa mării prin pleoape
şi-apoi iar surâd şi îmi spun că-i tot bine
că rodul meu dulce creşte viu lângă mine.
Mi-as dori sa fiu intr-o nesfarsita primavara. Toamna ma ucide.
RăspundețiȘtergereMie toamna de afară îmi place. E anotimpul meu preferat. Cu cea dinăuntru, însă, n-am făcut pace... încă. :)
Ștergere"Toamna din noi încă nu a venit."
RăspundețiȘtergereS-o ţinem cât mai mult la distanţă! :)
O ţinem, cât timp avem soarele (sau cum s-o fi chemând pe planetele pe care te învârţi tu) în gând. :)
ȘtergereLa mine nu-i toamnă slută şi rea
RăspundețiȘtergereNu cred in copaci fara frunze in toamna mea
Cred in rodul bogat şi gutui aromate
In must şi magiun şi in prune coapte
Cred in focul din sobă fără grija facturii
Şi in toamna senină dinaintea furtunii
Cred in toamne ce seamănă a primăveri nesfârşite
Le prefer inzecit unor ierni troienite.
Şi mie-n ferestre toamna-mi pictează
Ștergerecovoare de aur şi flăcări pe zări
o frunză rămâne pe creangă, vitează,
iar altele află cu curaj depărtări.
Se-aştern peste humă, se topesc în nimic,
printre ele şi fructul neştiut putrezeşte,
rămâne doar miezul, un sâmbure mic,
din care renaşte iar frunză, fireşte.
Toamna aceasta-i misterul din viaţă,
dar toamna din noi mă umple de ceaţă.
Tine-ti toamna poamele
RăspundețiȘtergereNu le vreau, le simt cam crude.
Vreau sa stau inca in vara
Ploaia ta sa nu ma ude
Ca de vii iarna-ti urmeaza
Si nu vreau focu-mi sa stinga
Sunt din cei care viseaza
Neau sa nu ii atinga.
Nici in par nici in galosi
Nici pe fata nici in viata
Vreau sa fim cu toti frumosi
si cu soarele pe fata!
Suntem toţi frumoşi, senini
Ștergerecât purtăm în gând iubire
Ştiu că-n tine cresc lumini
desfăcute-n mii de fire,
că ai adunat din vară
nestemate de la toţi
şi le treci strânse pe sfoară
de-amintire peste porţi.
Ni le dărui câte una
şlefuite cu mult har
şi cu soarele şi luna:
destin prins în chihlimbar.
Hag!
ȘtergereDe-ar fi numai toamnele rugina din noi...Dar nu-s! :(
RăspundețiȘtergereToamnele-s rugina din pozele noastre. Rugina din noi... O frecăm cu Deruginol, mai ungem pe ici, pe colo cu vaselină şi întindem pelteaua cât ţine. Şi dacă nu uităm să râdem şi, mai ales, dacă nu uităm e bine...
Ștergeretoamna mea e o gutuie. şi chiar dacă tace uneori, chiar dacă plânge şi e brumată... luminează ferestre de suflet.
RăspundețiȘtergereşi a ta, carmen, şi a ta...
toamna mea e un ciorchine
Ștergerearomat, nu prea frumos.
nu-l găseşte chiar oricine,
nu-l ridică de pe jos.
când îi sparg boaba în gură
în dulceaţa lui zemoasă
caldul soarelui se-ndură
de amiaza-mi friguroasă.
Privesc culoarea de-afară și visez la vară... poate așa vine mai repede :)
RăspundețiȘtergereFiinţă solară şi soră cu focul,
Ștergerenisipul îţi joacă strălucind sub picioare,
îţi cântă din mare rătăcitul, ghiocul,
noroc să-ţi aducă anotimpul... oricare!
ce frumos ai spus "toamna din noi inca nu a venit". Asa sa ramana.
RăspundețiȘtergereDa, da! Să rămână aşa! Mulţumesc! :)
ȘtergerePoate că toamna din noi e frumoasă
RăspundețiȘtergereDacă e caldă şi încă senină
Şi dacă roadele-s culese, în casă,
Pentru-orice iarnă ar vrea să mai vină.
Mângâiere mi-e rodul şi-mi aduce speranţă,
Ștergereprin el viitorul parcă nu-i numai ceaţă,
ci are un rost şi tot zbuciumul meu
nu-i chiar degeaba şi de-aceea nu-i greu.