Curcubeu

Curcubeu e atunci când se sparge lumina
Mărunt sfărâmată de urme de nor
Şi toată se scurge în dâre din mâna
Unei raze de soare căzută în zbor.

Curcubeu e atunci când orbirea te iartă
Şi-n loc de lucire ţi-arată culoare,
Înmoi în ea gândul şi zgârii pe hartă
Cuvinte în tonuri mereu uimitoare.

Curcubeu e atunci când inima-ţi umple
Cerul vărgat cu lumina risipă
Şi-apoi şi prin vene se-apucă să-ţi umble
Albastru de nobil, şi galben de-aripă,

Şi roşu de drag, violet de-nserare,
Şi verde pădure, amestec de viaţă
Încâlcit în vârtejuri, sublimat în visare
Întors în lumină întinsă pe faţă.
(2012)


Curcubeu e atunci când psi ne provoacă
Şi dintr-un cuvânt se desfac în culori
Şi vers, şi poveste, când clubul se joacă
Şi cerne lumina prin ploi fără nori.
Şi ştiţi ce-am gândit tot citind ce aţi scris?
Mai multe culori sunt în club decât are
Lumina când blând se desface-n culoare
Şi când inventaţi înc-o lume... de vis!