![](https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiHCq7IcqxFnWuVWxulR6_mqzuFKXfRmDG6bWG1p_Jp0dImWg5UNk0xoN_Ps9cyzZ0I8hzkSgTBmz9c86g3U62UFVDfIM2va4ud0_b2t-lPbs01C1sPCiJQHctXxxj4YxO7921My1vdUlOD/s200/home_sun_2.jpg)
Viaţa mea-i dăruită cu noroc,
Scrisă pe-o pagină de foc,
Cu umbre, cu stele, cu nori,
Cu semne neînţelese uneori,
Urcând dinspre rugină
Către vâltoarea deplină
A gândului aprins
De flăcări de vis.
Vorba aceea se poate pierde,
Dacă nimeni n-o crede,
Şi-ar fi o tulburare adâncă.
Sufletul o fi de stâncă?
Mulţi au vrut să-l dezveţe de iubire
Şi-au vorbit în neştire.
Cine i-o fi ascultat ?
Auzul meu e ciudat;
Îi plac numai sunetele clare,
Venite dinspre soare,
Încărcate de bunătate,
Zidite ca o cetate.
(2000)
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu