Fata mamei cea mai mare
Iese iarăși și petrece
Iese iarăși și petrece
La terasă, pe răcoare.
E-un tablou de pus în ramă:
E-un tablou de pus în ramă:
Cerul pasărea o ține,
Suflă vânturile, cheamă
Patimile să se-aline.
Nu mai e ca înainte,
Frig, noroi, și ploi, și zloată...
Frig, noroi, și ploi, și zloată...
Ziua-i lungă și fierbinte,
Arșița-i ca o lopată
Care te izbește-n țeastă.
Nici la umbră nu-i mai rece,
Peste noi, ca o năpastă,
Vara vine, vara trece...
Nu se-oprește a ei limbă
Din sporovăit nimicuri.
Toaletele își schimbă,
Inventează șiretlicuri
Care să atragă-n mreajă
Cavaleri galanți, cu stare.
Zici că le-a făcut o vrajă,
Fata mamei cea mai mare.
La plimbari pe promenadă,
Însoțită și de patru
Domni în straie de paradă.
Ar mai ține-o mama-n casă,
Dar ea vrea mereu să-ncerce
Lucruri noi și nu îi pasă,
Iese iarăși și petrece.
Mama n-are timp să șadă.
Încă trei odrasle crește.
Ele-aleargă prin ogradă,
Mama lor le dichisește
Cu hăinuțe albe, noi
Și le scoate la plimbare —
Speră, fără tărăboi —
La terasă, pe răcoare.
La local, e-un fotograf
Cu un obiectiv cât brațul.
Toți se scutură de praf
Și-și înăbușă nesațul.
Zâmbete cât le e fața
Și ținută demnă, calmă;
Iese-n poză și mătreața!
E-un tablou de pus în ramă.
Dup-amiază, în poiană
Merg s-adune floricele.
Mama nu-nchide o geană,
Parcă ar păzi trei iele
Care-aleargă cu o sfoară
Și înalță zmeul. Bine
Că adie-un vânt de vară!
Cerul pasărea o ține...
Merg spre casă, la culcare.
Numai fata, chiar nu știu
De-a venit tot fată mare,
Că a prins-o ceas târziu
Petrecând ca o madamă...
Capul ei e-un loc pustiu;
Suflă vânturile, cheamă...
Dar e cert că dimineața
O găsește-n pat la ea.
Nu i se destramă ceața
De pe ochi. Pe canapea
Se prăvale ca de boală,
Capul nemișcat și-l ține,
Fiindcă-i greu, la mahmureală,
Patimile să se-aline.
Patimile să se-aline
Suflă vânturile, cheamă...
Cerul pasărea o ține,
E-un tablou de pus în ramă.
La terasă, pe răcoare
Iese iarăși și petrece
Fata mamei cea mai mare;
Vara vine, vara trece...
(2026)
Imagini generate de ChatGPT
Vara pare să se simtă mult mai în largul ei când nu se amestecă duzina!
RăspundețiȘtergereIar eu mă gândesc că ai putea să scrii câte o glosă la sfârşitul fiecărui anotimp:
Vara vine, vara trece...
Toamna vine, toamna trece...
Iarna vine, iarna trece...
Primăvara nu, fiindcă această odraslă a anului are prea multe silabe! 😁
Foarte greu m-am despărțit de balastul duzinei, chiar dacă asta mi-a fost intenția. Am scris vreo patru variante până am ajuns la cea de acum. Cred că pot să mă opresc și s-o las așa.
ȘtergereE o idee să încerc să scriu câte o glosă pentru fiecare anotimp. Sper să nu uit. :))
Se poate și pentru primăvară:
Primăvara vine, trece...
E mai puțin melodios din cauză că această odraslă a anului e obeză, dar tot ritm trohaic iese.
E bine că ai găsit soluţia şi pentru odrasla obeză, ar fi fost păcat să nu fie şi ea luată în seamă...
ȘtergereSper să nu uiţi. Dar, dacă uiţi şi nu uit şi eu, o să-ţi aduc aminte. 😊
Chiar te rog! ☺
ȘtergereDeocamdată încerc să scriu o parodie după definiția de dicționar pentru poezia aceasta. Să văd dacă îmi găsesc simțul umorului. De obicei, cât caut rime și cuvinte care să țină ritmul, nu-mi mai vine să râd nici la poantele care la început păreau amuzante.
Eu nu caut rime şi cuvinte. Dacă am inspiraţie, vin singure. (Dacă n-am, mă las păgubaşă.) Pe urmă repar ce nu sună bine, uneori având (după cum ai văzut) nevoie de o mână de ajutor.
ȘtergereInspirația aceea în care rimele vin singure o am mai ales atunci când habar n-am unde mă va duce poezia. Când știu clar ce vreau să spun, e mai mult de muncă.
ȘtergereEu în 99% din cazuri nu ştiu unde mă va duce poezia. 😂 Sau proza.
ȘtergereEsti incredibila cu poeziile astea. Ma intreb cand ti-ai descoperit acest talent?
RăspundețiȘtergereSi ce frumos ar fi sa si tiparesti un volum de versuri. Candva cred ca am mai spys asta.
Toate cdld bune si inspirate, draga Carmen
Nu știu dacă e într-adevăr un talent sau doar practică și încăpățânare.
ȘtergereAm înțeles că poezie se publică doar pe banii autorului. Am făcut un volum acum câțiva ani și l-am dat cadou la nunta fetei mele, pe post de mărturii, după cum era moda atunci. L-am editat singură, dar am înțeles între timp că nu m-am priceput să grupez poeziile. Zgârcită, cum sunt, le-am așezat în așa fel încăt să consum cât mai puțină hârtie. :))
Oricum tema era cam aceeași la toate poeziile din volum și nu pricep nici acum de ce ar trebui să ordonez poeziile după o anumită încărcătură emoționala. Cine stă să citească un volum cu peste o sută de poezii de la cap la coadă? :))
Toate cele bune și ție! O toamnă inspirată, dragă Suzana!
Sunt pe telefon si e cam dezastru. Scuze.
RăspundețiȘtergereO toamna asa cum o doresti.🥰❤️
Se întâmplă... Am înțeles de prima dată. ☺♥
Ștergere