Cât de greu poate fi
să păstrezi în priviri
un surâs,
și în suflet să ții
oameni buni și iubiri
neconstrâns?
Câte vise îți lași
să învingă orbiri,
ferecări?
Și pe lume câți pași
cu mirare înșiri
între zări?
Ești copac prins sub vânt
cu odgoane de timp
și-ai găsit
drag de zbor și avânt
în acest anotimp
desfrunzit.
(2017)
Ne așteaptă la el.
A deschis un tabel
Eddie.
M-am rătăcit, mă caut, regăsesc fragmente din ceea ce am fost, din ceea ce sunt, le aşez in cuvânt, le arăt cui vrea sa le vadă. "Pentru a scrie nu-mi sunt de trebuinţă reflectoare, îmi e de-ajuns lumina de la lumânare."
O încântare să trec tot mai des pe la tine
RăspundețiȘtergereSă citesc versuri noi, regăsind amintire
De joc în cuvânt.
Tot încântare sunt și pentru mine cuvintele tale de apreciere. Mulțumesc, Dana!
ȘtergereÎmi faci poftă să scriu şi eu, dar nu prea am timp, şi nici inspiraţia nu vrea să vină...
RăspundețiȘtergereMă mulţumesc să savurez versurile tale. Şi-ţi mulţumesc fiindcă ni le dăruieşti!
Să știi că îmi lipsești, dar dacă n-ai timp... asta e. Cât despre inspirație, nici pe mine nu prea mă vizitează. Mi-am stors creierii ca să scriu aceste trei strofe care abia se leagă una de alta.
ȘtergereEu mulțumesc pentru darul tău de timp și de cuvânt cald! :)