Se stârnește neliniștea, fluturare în sânge,
zbatere de aripi, de pleoapă care plânge.
Se prinde de un gând cu cârcei de lumină
și-i dăruie un zbor în clipa cea deplină.
Se leagă într-un cântec, în dans amețitor
de vorbe care cheamă, înlănțuie și mor.
Sau, uneori, cad pietre în avalanșe surde,
cuvinte destrămate din stânci, mânate-n ciurde.
În urmă se așterne o geană de senin.
Prin colțul ei de zare cocorii parcă vin,
dar eu știu că spre toamnă oricare zbor seduce...
Se duce și cuvântul în șoaptă să se culce.
(2017)
M-am rătăcit, mă caut, regăsesc fragmente din ceea ce am fost, din ceea ce sunt, le aşez in cuvânt, le arăt cui vrea sa le vadă. "Pentru a scrie nu-mi sunt de trebuinţă reflectoare, îmi e de-ajuns lumina de la lumânare."
Bine-ai revenit. :) Ţi-am simţit lipsa.
RăspundețiȘtergereBine te-am regăsit! :)
ȘtergereCred că îți închipui ce bucurie îmi face vizita ta, după absența mea lungă.
La buna reauzire, draga Carmen!
RăspundețiȘtergereSper ca esti bine, ca asta e important!
Ganduri bune si zile senine!
Sunt bine... atât cât se mai poate. Numai că nu prea îmi mai stă mintea la poezele. Îmi pare rău, dar asta e!
ȘtergereMulțumesc pentru gândurile bune! Numai bine și ție!
Mie imi pare ca abia s-a trezit cuvantul. Bine ai revenit! :)
RăspundețiȘtergereSe freacă la ochi și stă pe gânduri. Să mai doarmă, să se trezească?
ȘtergereBine te-am regăsit! :)