joi, 23 martie 2017

Casa nălucii

Catifea imprimată cu flori stacojii
pe alb de zăpadă imaculată, pufoasă,
întinsă a lene pe divanul din casă,
lumina filtrată prin perdele-aurii
în dungi ireale cu luciri de mătasă,
păstăi de vanilie aşezate pe masă
răsfirându-şi arome suave şi vii
în odaia în care amintirile-apasă
îmbie la vis pe oricine îşi lasă
la răscruce de dor fum de gânduri târzii.

Pe divan o nălucă se răsfaţă-ntre perne
învelită în umbre ca-ntr-un voal enigmatic.
Cu un glas tulburat ca un susur sălbatic,
cu un râs copios ca din miez de caverne
e un slab orator cu discursul emfatic
ce pictează cu sânge tabloul lunatic.
Cu un un gest delicat, incredibil de lesne,
capul îi cade rostogol şi, dramatic,
ochii i-s vii şi i-s, parcă, jeratic
când privesc cu durere - doar atâta - spre glezne.

Se vorbea prin cartier că năluca nu-i iartă
pe cei care crud hotarât-au odată
decapitarea-i. De atunci îi aşteaptă
să le schimbe şi lor netrebnica soartă.
Dar veacuri trecut-au într-a timpului roată,
iar cei vinovaţi încă nu se arată.
Păianjeni prin colţuri închipuie hartă
şi praful se-aşterne în straturi de vată.
E casa nălucii şi nimeni nu cată
să-i tulbure tihna bătându-i în poartă.
(2017)

Alte scrieri ale duzinarilor, de această dată, la Vienela.

5 comentarii :

  1. Frumos!
    E o plăcere să te citesc!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ai un dar aparte de a transpune poveștile în versuri. Ți-a ieșit de minune și de această dată. Seară frumoasă! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. E prea frumoasa poezia, asa ca nu m-am speriat de naluca ta...:)

    Un weekend minunat, draga Carmen!

    RăspundețiȘtergere
  4. Vă mulţumesc, doamnele mele, cu mare întârziere. Mă bucur că vă plac poveştile mele.

    RăspundețiȘtergere
  5. Exista intotdeauna si curiosi care trec pragul unor asemenea case tocmai pentru a intalni vreo naluca...
    Frumos, tare frumos!

    RăspundețiȘtergere